Ce spune Bilic despre preferințele în materie de gust
„Te-ai maturizat când preferi gustul sărat!” – este afirmația care deschide reflecția specialistei asupra modului în care relația cu mâncarea începe încă din primele clipe ale vieții. Aceasta explică faptul că atașamentul față de dulce este unul înnăscut, format încă din perioada intrauterină, când fătul este hrănit cu lichid amniotic cu gust dulceag, urmat de laptele matern, care menține aceeași senzație de confort și siguranță.
„Ne naștem cu o preferință pentru gustul dulce. Trăim 9 luni in burta mamei, unde e cald și bine, hrăniți cu lichid amniotic dulceag. Vine apoi momentul alăptatului, când tot lapte dulce bem, tot cald și bine ne e.”
Pericolul prezent în majoritatea alimentelor din comerț. Avertismentul Mihaelei Bilic
„Preferința pentru gustul dulce trădează nevoia de siguranță, de confort, de iubire”
Potrivit Mihaelei Bilic, această asociere timpurie dintre dulce și starea de bine se consolidează automat și devine un mecanism emoțional profund. Dulcele nu mai este doar un gust, ci un simbol al confortului, al siguranței și al afecțiunii pierdute odată cu copilăria.
„Relația dulce = bun, se dezvoltă automat, iar preferința pentru gustul dulce trădează nevoia de siguranță, de confort, de iubire, de paradisul pierdut al copilăriei în care nu aveam nici griji, nici probleme. Gustul dulce denotă o foame afectivă, o căutare instinctivă a unei stări de bine ce ține mai mult de suflet decât de corp. Dulcele hrănește o inimă flămândă, fie ca o recunoaștem sau nu, fie că o conștientizăm sau nu.”
În opoziție, gustul sărat nu este o preferință naturală, ci una dobândită, care presupune depășirea fricii de necunoscut și deschiderea către experiențe noi. Procesul este lent și implică un efort conștient de adaptare.
„Preferința pentru gustul sărat dimpotrivă, se dobândește, se învață! Deși suntem omnivori (putem mânca orice) e dificil să ne construim o alimentație diversificată pentru că asta presupune să ne învingem neofobia (teama de tot ce e nou). Așa că iată-ne în fața unui impas: orice aliment dulce ne place și orice aliment nou, cu gust diferit de dulce, ne sperie.”
Nutriționistul subliniază că acceptarea gusturilor mai puțin „prietenoase” reprezintă un exercițiu de curaj, experimentare și evoluție, un proces care se construiește în timp și reflectă dezvoltarea personală.
„A învăța să accepți si să iubești alimentele mai puțin facile, mai puțin seducătoare, mai puțin dulci presupune curajul de a încerca, de a experimenta. Descoperirea de gusturi noi, familiarizarea si consumul unei palete largi de alimente nu se produc de la sine ci treptat în timp, atunci când creștem, pe măsură ce evoluăm.”
„Educația simțurilor începe din copilărie”
Educația gustului începe, potrivit acesteia, din familie, fiind influențată de comportamentul alimentar al părinților și de procesul firesc de desprindere emoțională, care marchează formarea identității individuale.
„Educația simțurilor începe din copilărie si ține de exemplul pe care îl primim în familie, de felul în care mănâncă părinții noștri. Vine apoi momentul separării de mamă (psihologic si emoțional), începe construcția propriei identități (inclusiv alimentare) și începe maturizarea.”
