Gheorghi Markov și umbrela ucigașă

A luat prânzul cu regina Elisabeta a II-a și s-a întâlnit cu numeroși oameni de afaceri și politicieni englezi. Nu a plecat din Regatul Unit înainte de a-și împlini o dorință de ordin personal în ultima zi a șederii sale: a părăsit Londra pentru a vizita un cimitir din Whitchurch, în sud-vestul Angliei. Acolo a participat la o slujbă de comemorare oficiată de un preot bulgar, s-a apropiat de un mormânt acoperit cu flori și a stat nemișcat câteva clipe, citind epitaful de pe piatra funerară:
 
„În memoria lui Gheorghi Ivanov Markov
Romancier și dramaturg
Mult îndrăgit de soția lui, Annabel și de fiica Sasha,
De familie și prieteni.
Născut la Sofia, 1 martie 1929
Decedat la Londra, 11 septembrie 1978
În numele Libertății”
 
Președintele Jelev s-a aplecat asupra mormântului și a depus un buchet de flori. După câteva secunde s-a ridicat, s-a întors spre grupul de oameni printre care se aflau soția și fiica celui dispărut și a rostit cu emoție: „Sper ca autorii acestei crime să fie demascați cât mai curând de către autoritățile bulgare. Acest asasinat este o rușine care a marcat națiunea noastră și i-a pătat reputația peste hotare”.

Cine a fost Gheorghi Ivanov Markov? De ce este înmormântat în Anglia? De ce a participat însuși președintele Bulgariei la această comemorare, de ce a depus buchetul de flori și de ce a făcut afirmații atât de dure? De ce e scris pe piatra funerară că acest om a murit „în numele Libertății”?

Realitatea e că scriitorul bulgar Gheorghi Markov a fost victima metodei supreme de cenzură: asasinatul politic. Moartea sa a arătat lumii la ce este capabil să recurgă un regim totalitar pentru a se apăra de adevăr; și, în ciuda anilor de investigații oficiale și a numeroaselor informații care au devenit cunoscute în ultima perioadă, nimeni n-a fost încă pus sub acuzare...
 
Cine a fost Gheorghi Markov?

Gheorghi Markov a fost un scriitor bulgar de mare succes. Prima sa carte, Noaptea lui Celsius, a apărut în 1957. Romanul Bărbații, publicat în 1962, a avut parte de cele mai elogioase recenzii și a fost recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Bulgaria. Cartea a fost tradusă în toate țările din estul Europei și apoi ecranizată. A mai publicat și alte romane printre care se remarcă Portretul celuilalt Eu al meu (1966) și Femeile din Varșovia (1968). A pătruns în cercurile privilegiate ale literaturii și intelectualității bulgare și a devenit membru al Uniunii Scriitorilor.
În anul 1963, Markov a început o nouă carieră de succes ca dramaturg cu piesa „Femeia cea de treabă a vânzătorului de brânză”. Chiar și liderii comuniști ai vremii care s-au insinuat în cercurile elitei culturale l-au acceptat pe Markov ca pe unul de-ai lor. Gheorghi Markov a participat la petrecerile lor și a ajuns să cunoască detalii intime din viața lor personală, detalii ce erau ascunse cu mare grijă de ochii publicului. Aceste informații „din interior” aveau să îl coste viața.

Continuarea pe historia.ro.