Bătutul clopotelor în dungă pentru alungarea norilor de grindină se pare că nu este o simplă superstiție tradițională, ci are o explicație fizică. Un profesor universitar de la Facultatea de Fizică din Cluj-Napoca a explicat care este legătura între cele 2 fenomene.
“Dacă lovești clopotul numai într-o parte este ca un mare difuzor care emite impulsuri într-o singură direcție. De regulă dacă se nimerește și pe direcția pe care vine furtuna este eficient. Presiunea aceasta creează salturi de temperatură care împiedică înghețarea. Este precum un val de căldură. Presiunea ce este în fond? Este aerul care se comprimă. Moleculele acestea care se comprimă este ca și cum ar încălzi și atunci nu se mai îngheață, e mai cald”, a explicat profesorul de fizică biomoleculară Simion Aștilean, de la Facultatea de Fizică din Cluj-Napoca, pentru Agrointeligența.
Specialistul a comparat efectul sunetului creat de clopotul bătut într-o dungă cu cel al detonării unei rachete antigrindină în interiorul unui nor.
"Eficiența este cu siguranță mai mică, dar nu se poate neglija”, a precizat Aștilean.
Pe de altă parte, un purtător de cuvânt al Mitropoliei Clujului a afirmat că nu poate fi dovedită eficiența metodei.
„Asta ține mai mult de mentalul medieval și de credințele populare. Clopotul era un fel de limbaj al comunității și de regulă se trag clopotele când sunt nori mari, furtuni sau calamități”, a declarat purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului , Bogdan Ivanov.
