Cercetătorii au descoperit aproape 4.000 de specii de microbi în apele întunecate și cu temperaturi apropiate de 0°C ale Lacului Whillans, aflat la o adâncime de 800 de metri sub ghețurile Antarcticii, care a rămas totuși izolat de suprafață mai multe mii de ani.
Analiza apei și a sedimentelor colectate din Lacul Whillans a evidențiat "o comunitate microbiană" de o complexitate uluitoare: numeroasele bacterii care compun această "supă" de cultură glaciară sunt capabile să exploateze mineralele din subsol pentru a-și produce energia de care au nevoie și a extrage carbonul necesar supraviețuirii lor în CO2.
"Dat fiind că se estimează că există peste 400 de lacuri subglaciare și numeroase râuri sub calota glaciară a Antarcticii, astfel de ecosisteme ar putea fi ceva obișnuit", afirmă autorii acestui studiu, publicat miercuri în revista Nature.
Oamenii de știință încearcă de mai multe decenii să afle dacă anumite forme de viață au putut să reziste sau chiar să evolueze separat sub vastele întinderi de gheață din Antarctica.
Cercetătorii ruși au reușit în februarie 2012, după două decenii de foraj, să ajungă la Lacul Vostok, o întindere de apă subglaciară la fel de mare ca Lacul Ontario, situată sub unul dintre cele mai inaccesibile locuri de pe Terra, la o adâncime de 3.769 de metri, în estul Antarcticii.
Analiza eșantioanelor prelevate din acest lac, izolat de lumea exterioară vreme de peste 10 milioane de ani, i-a făcut inițial pe cercetători să se gândească la prezența unor microorganisme, dintre care unele ar putea fi încă necunoscute.
S-a dovedit însă că tehnicile de forare utilizate de ruși au putut să determine o contaminare a eșantioanelor - și chiar a lacului însuși - cu microbi ce provin de la suprafață, fapt care a aruncat o umbră de îndoială asupra validității acelor analize.
Echipa din proiectul WISSARD, dedicată în exclusivitate studierii Lacului Whillans, a dorit să repete experimentul, apelând la toate măsurile de precauție necesare pentru a evita "poluarea" lacului.
Cercetătorii, în majoritate americani, au folosit un sistem de injectare cu apă caldă, filtrată și dezinfectată cu raze ultraviolete, pentru a săpa un puț cu diametrul de 60 de centimetri în banchiza care acoperă lacul. Ei afirmă că au curățat cu rigurozitate toate aparatele și instrumentele, înainte de fiecare intervenție.
După măsurătorile lor, adâncimea lacului în punctul de foraj era de circa 2,2 metri, iar temperatura apei, provenind în principal din topirea ghețurilor înconjurătoare sub efectul căldurii din subsol, era cu puțin mai mică decât valoarea de 0°C.
O analiză genetică a microorganismelor prezente în apa lacului a condus la identificarea a 3.931 de microbi și familii de microbi.
Din acest total, 87% au putut fi asociate cu familii de bacterii și 3,6% au fost clasate în aceea denumită Archaea, din care fac parte "aerobacteriile", deși mecanismele biologice ale acestor microorganisme sunt destul de diferite de cele ale bacteriilor. În schimb, 793 de organisme nu au putut fi clasificate.
Un număr mare de microbi din Lacul Whillans par să fie capabili să metabolizeze azotul, fierul și sulful, dar și sedimentele telurice din apă, pentru a-și produce necesarul de energie, afirmă autorii studiului.
"Ascunsă sub 800 de metri de gheață în Antarctica se află o parte încă neexplorată a biosferei noastre. Proiectul WISSARD a oferit o privire de ansamblu asupra vieții microbiene care ar putea să se ascundă sub 13 milioane de kilometri pătrați de calotă polară", a declarat Brent Christner, principalul autor al studiului, citat într-un comunicat emis de Fundația națională pentru știință (National Science Foundation/ NSF) din Statele Unite ale Americii.
Descoperirea unui ecosistem bogat și complex într-un mediu în aparență atât de steril ca acela din Antarctica "ne permite să ne punem întrebări în legătură cu existența unor microbi capabili să mănânce rocile prezente sub gheața care acoperă corpuri cerești extraterestre, precum Marte", a declarat, într-un comentariu separat publicat tot în revista Nature, cercetătorul britanic Martyn Tranter.
De altfel, NASA a sprijinit și a contribuit la rândul ei la acest proiect științific.
