Până și instalatorii vor fi înlocuiți de inteligența artificială. Ce va conta tot mai mult la angajare, avertismentul unui profesor american
Până și instalatorii vor fi înlocuiți de inteligența artificială
Inteligența artificială ar putea transforma inclusiv meserii considerate până acum greu de automatizat. Profesorul Ethan Mollick explică ce patru calități îi pot ajuta pe oameni să rămână relevanți pe piața muncii.
Inteligența artificială schimbă deja modul în care oamenii muncesc, iar meseriile considerate până acum protejate de automatizare ar putea să nu mai reprezinte o alegere sigură pentru viitor. Nici calificarea de instalator și nici alte profesii care presupun activități practice nu oferă garanția că angajații vor fi feriți de impactul noilor tehnologii. Avertismentul vine de la Ethan Mollick, profesor de management la Universitatea din Pennsylvania, care susține că adaptarea la această transformare presupune dezvoltarea unor calități pe care inteligența artificială nu le poate reproduce cu ușurință.
De ce nici meseriile practice nu mai oferă protecție în fața AI
Ethan Mollick predă la Wharton, una dintre cele mai cunoscute școli de afaceri din lume, și s-a remarcat prin explicațiile sale despre capacitățile actuale ale inteligenței artificiale și felul în care oamenii pot lucra alături de aceste sisteme.
În volumul său recent, „Co-Existence” („Coexistență”), profesorul atrage atenția că evoluția modelelor AI se desfășoară într-un ritm mult mai rapid decât reușește publicul să înțeleagă. În opinia sa, oamenii trebuie să se pregătească pentru o lume în care tehnologia va ocupa un loc tot mai important, iar numeroase competențe considerate valoroase în prezent ar putea să-și piardă din relevanță.
Într-un interviu acordat jurnalistului Peter Kafka de la Business Insider, Mollick a fost întrebat dacă sfatul oferit celor îngrijorați de viitorul profesional, acela de a deveni experți în AI sau de a se orienta spre meserii precum instalațiile ori asistența medicală, este unul util.
Răspunsul profesorului a fost rezervat. Acesta consideră că alegerea unei profesii practice nu reprezintă o garanție pe termen lung, deoarece dezvoltarea roboticii ar putea schimba inclusiv domenii care presupun muncă fizică.
„Nu cred că este foarte util. În primul rând, această strategie funcționează până când apare PlumBot 6000 (un robot instalator). Nu sunt specialist în robotică, dar experții în robotică pe care îi cunosc au trecut de la afirmații precum „modelele lingvistice de mari dimensiuni nu vor putea niciodată să...” sau „actualul boom al inteligenței artificiale nu are nicio legătură cu robotica, roboții sunt greu de construit” la „de fapt, există ceva aici.
Nu știu ce ne rezervă viitorul. Nu cred că știe nimeni, iar acest lucru poate fi fie liniștitor, fie extrem de neliniștitor atunci când îl auzi de la un expert în inteligență artificială”
Programatorii simt deja schimbările produse de inteligența artificială
Profesorul a oferit exemplul programării, un domeniu în care transformările sunt deja vizibile. Chiar dacă nu există deocamdată un răspuns clar la întrebarea dacă numărul locurilor de muncă pentru programatori va crește sau va scădea, este evident că activitatea acestora se modifică.
Accentul nu mai cade exclusiv pe scrierea unui cod fără greșeli, ci tot mai mult pe capacitatea de a stabili ce trebuie construit și cum trebuie să funcționeze produsul final.
Mollick observă că experiențele profesionale sunt diferite. Unii programatori sunt mai mulțumiți de activitatea lor decât au fost vreodată, în timp ce alții resimt o nemulțumire mai mare. Cert este că profesia continuă să se transforme.
În cartea sa, specialistul identifică patru calități care i-ar putea ajuta pe oameni să obțină rezultate mai bune într-o economie influențată tot mai mult de inteligența artificială.
Cele patru calități care pot face diferența în fața AI
Prima este reprezentată de cunoștințele aprofundate. Stăpânirea foarte bună a unui anumit domeniu le permite oamenilor să înțeleagă mai bine problemele și să obțină rezultate superioare celor generate de inteligența artificială.
A doua calitate este diversitatea cunoștințelor. Angajații care au informații din mai multe domenii pot folosi mai eficient instrumentele AI, mai ales că granițele dintre specializările profesionale devin tot mai puțin stricte.
„Un lucru pe care îl observ în companii este că angajații ajung să preia atribuții din alte specializări: programatorii fac muncă de design, designerii se ocupă de programare, iar specialiștii în marketing elaborează planuri de afaceri. Cu cât știi mai multe lucruri din domenii diferite, chiar dacă nu le stăpânești în profunzime, cu atât mai mult te poate ajuta inteligența artificială”
A treia componentă este discernământul, alături de simțul estetic. Într-un context în care sistemele AI pot produce cantități foarte mari de conținut, capacitatea de a selecta informațiile și rezultatele valoroase devine esențială.
„Apoi există discernământul și simțul estetic. Inteligența artificială produce foarte mult conținut. Ce împiedică rezultatele să devină produse de slabă calitate? Capacitatea ta de a aprecia ce merită ales și ce nu”
Cea de-a patra calitate este inițiativa, respectiv capacitatea de a transforma o idee într-o acțiune concretă. Mollick consideră că simpla învățare a comenzilor prin care oamenii comunică cu instrumentele AI nu mai reprezintă un avantaj suficient.
„Și, în cele din urmă, inițiativa și capacitatea de a acționa. Nu cred că „a învăța să folosești inteligența artificială” mai înseamnă mare lucru în acest moment. Am testat toate metodele prin care încercăm să-i învățăm pe oameni să utilizeze aceste instrumente. Niciuna dintre tehnicile respective nu mai funcționează”
În opinia profesorului, utilizarea inteligenței artificiale începe să semene tot mai mult cu activitatea de management. În loc să caute formule speciale pentru a obține un anumit rezultat, oamenii trebuie să explice ce produs urmăresc, după ce criterii va fi evaluată calitatea acestuia, cum trebuie testat și ce informații vor să primească pe parcurs.
„Acestea sunt lucrurile pe care trebuie să le poți face. Nu mai trebuie să folosești formule magice pentru a determina sistemul să facă ceva. În schimb, îi precizezi: „Acesta este produsul pe care vreau să-l obțin, acestea sunt criteriile după care voi evalua calitatea, așa trebuie să-l testezi și iată ce vreau să-mi arăți pe parcurs. Realizează cinci variante diferite, dintre care să pot alege”
Cum vor putea tinerii să acumuleze experiență într-o lume în care AI face munca în locul lor
Cele patru calități identificate de Mollick pot fi mai ușor de recunoscut la persoanele care au deja experiență profesională. Însă situația este mult mai complicată pentru cei aflați la început de carieră, care trebuie să învețe o meserie într-un mediu în care inteligența artificială poate prelua inclusiv activități de cercetare și redactare.
Profesorul identifică două probleme majore: comportamentul individual al oamenilor și funcționarea instituțiilor care ar trebui să asigure pregătirea profesională.
La nivel personal, oamenii tind să transfere tehnologiei activitățile care presupun efort și rezolvarea unor probleme. Acest comportament nu este nou, întrucât dezvoltarea tehnologică a urmărit dintotdeauna eliminarea muncilor neplăcute. Nimeni nu regretă că nu mai spală vasele manual după ce și-a cumpărat o mașină de spălat vase și nici că nu trebuie să bată untul singur.
Profesorul oferă și exemple din propria familie: copiii săi nu mai învață scrierea de mână cu litere cursive, iar el nu știe să utilizeze rigla de calcul. Problema apare atunci când oamenii nu mai fac diferența între activitățile pe care le pot delega tehnologiei și cele prin care trebuie să-și dezvolte propriile capacități. Un exemplu este folosirea inteligenței artificiale pentru realizarea integrală a temelor, fără ca elevii să mai depună efortul de a înțelege și rezolva singuri problemele.
Sistemul de ucenicie riscă să fie afectat de automatizare
A doua problemă ține de instituțiile care pregătesc viitoarele generații de angajați. Ethan Mollick vorbește despre două mecanisme principale prin care oamenii își formează competențele: educația din licee și universități, respectiv ucenicia și învățarea direct la locul de muncă.
În privința școlilor și universităților, profesorul este optimist și consideră că sistemul se va adapta. Inteligența artificială poate funcționa ca un meditator individual foarte bun, iar evaluarea cunoștințelor poate continua prin metode clasice, precum examenele susținute în sala de clasă sau discuțiile directe cu elevii și studenții.
„Cred că vom avea un sistem de educație mai bun, în care elevii și studenții vor beneficia de îndrumare individuală cu ajutorul inteligenței artificiale în afara orelor, iar în clasă vor participa la activități practice și interactive”
Cea mai mare îngrijorare a specialistului vizează însă pregătirea profesională realizată în companii. Până acum, tinerii învățau meseria direct la locul de muncă, fiind angajați în bănci, firme de consultanță, companii de audit sau reprezentanțe auto.
La început, aceștia primeau sarcini repetitive și mai puțin plăcute, erau plătiți modest și, uneori, aveau parte de un tratament abuziv. În schimb, prin activitatea de zi cu zi acumulau experiență, își formau relații profesionale și învățau lucruri pe care nu le puteau deprinde doar din cărți.
Același mecanism funcționa și în cazul managerilor de nivel mediu, care aveau angajați juniori pentru preluarea unor atribuții. Chiar și în absența unui mentorat foarte bun, tinerii puteau observa cum funcționează lucrurile și aveau posibilitatea să avanseze dacă demonstrau că se descurcă.
Mollick consideră că acest sistem, care a funcționat timp de mii de ani, este acum afectat de interesele diferite ale angajaților aflați la început de drum, ale managerilor și ale conducerii companiilor.
Companiile ar putea renunța să mai angajeze tineri fără experiență
Pentru un angajat junior, folosirea inteligenței artificiale pentru cât mai multe sarcini pare cea mai simplă soluție, mai ales atunci când sistemul poate obține rezultate mai bune decât el. Problema este că, în acest fel, tânărul nu mai are ocazia să-și dezvolte capacitatea de a analiza și evalua rezultatele.
Profesorul atrage atenția că angajații aflați la început de carieră pot ajunge să introducă toate informațiile în Claude și să preia răspunsurile generate de sistem, fără să aibă experiența necesară pentru a identifica eventualele greșeli sau pentru a aprecia calitatea unui raport.
În același timp, managerii au tot mai puține motive economice să apeleze la stagiari, dacă inteligența artificială poate realiza aceleași sarcini mai repede și cu un cost mai mic. Nici conducerea companiilor nu este încurajată să încetinească automatizarea pentru a le permite angajaților începători să învețe.
Pentru a evita blocarea pregătirii noilor specialiști, Mollick consideră că ar putea fi necesară extinderea educației formale sau asumarea mentoratului ca responsabilitate reală în cadrul companiilor.
„Mecanismul de formare profesională funcționa ca un cerc virtuos, dar acum este complet distrus. Va trebui fie să introducem mai multă educație formală – multe dintre activitățile de birou, care presupun muncă intelectuală, vor trebui să semene mai mult cu meserii precum sudura sau instalațiile, care presupun pregătire într-o școală profesională –, fie companiile vor trebui să ia în serios mentoratul și să-l transforme într-o practică reală.”
Urmărește știrile Realitatea.NET și pe Google News
