Acest proiect, elaborat sub presiunea implementării Planul Național de Redresare și Reziliență (Jalonul 34 – Intrarea în vigoare a actelor juridice pentru desemnarea zonelor de protecție strictă), riscă să genereze un val de restricții suplimentare, fără o analiză serioasă a efectelor sociale și economice asupra comunităților locale.
România, ca stat membru al Uniunii Europene, și-a asumat să implementeze: Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, Directivele Habitate și Păsări și obiectivele Pactului Verde European, prin care este prevăzută: protejarea a cel puțin 30% din suprafața terestră și maritimă a UE și instituirea unui regim de protecție strictă pentru cel puțin 10% din aceste suprafețe. Aceste obiective sunt comune tuturor statelor membre și nu impun, în sine, interzicerea activităților tradiționale sau economice acolo unde acestea sunt compatibile cu mediul.
Conform documentelor oficiale, România are deja aproximativ 23,5% din suprafața terestră protejată, deține unele dintre cele mai valoroase ecosisteme naturale din Europa, are un procent semnificativ de habitate în stare bună de conservare. Așadar, România nu pornește de la zero, ci de la o poziție deja avansată în ceea ce privește conservarea biodiversității. Problema reală nu este existența obligațiilor europene, ci modul în care acestea sunt implementate la nivel național.
Metodologia propusă de ministerul Mediului schimbă fundamental filosofia aplicării obiectivelor de protejare și conservare a habitatelor: introduce regimuri de non-intervenție, unde activitățile umane pot fi complet eliminate; transformă activitățile agricole tradiționale în activități permise doar dacă servesc biodiversității; permite extinderea restricțiilor și asupra unor zone care nu sunt în prezent arii protejate; nu oferă garanții reale de compensare pentru cei afectați.
Metodologia propusă introduce un principiu extrem de restrictiv: în noile zone desemnate vor fi permise doar acele activități care nu afectează sau chiar contribuie la procesele naturale. Această schimbare aparent tehnică ascunde o realitate gravă: activitățile economice, agricole și chiar cele tradiționale devin tolerate doar dacă servesc obiectivelor de conservare, nu nevoilor oamenilor.
În prezent, în zonele de protecție integrală (ZPI) din parcurile naționale și naturale, cositul și pășunatul sunt permise comunităților locale, în condiții reglementate și cu respectarea echilibrului ecologic. Prin introducerea Zonelor Prioritare pentru Biodiversitate, aceste activități: pot fi complet interzise în zonele de non-intervenție sau vor fi drastic limitate în regim de „management activ”, fiind permise doar în măsura în care contribuie la conservarea biodiversității. Cu alte cuvinte, agricultorii nu vor mai putea decide liber modul de utilizare a terenurilor lor, chiar și în zone unde astăzi aceste activități sunt perfect legale.
Proiectul permite includerea în ZPB a unor suprafețe din afara actualelor arii protejate, precum și instituirea de zone tampon cu regim restrictiv. Aceasta înseamnă că noi terenuri pot intra sub regim de restricție, fără ca proprietarii și comunitățile să fie pe deplin protejați.
Deși legislația invocă acordul proprietarului pentru desemnarea ZPB, metodologia arată că acesta se aplică doar în cazul unor zone noi, nu și pentru: zonele de protecție integrală (ZPI), zonele de protecție strictă (ZPS), rezervațiile naturale, pădurile virgine și cvasi-virgine identificate inclusiv prin amenajamente silvice. În aceste cazuri, restricțiile pot fi extinse fără un nou acord explicit.
Fără compensații clare pentru cei afectați – un aspect grav este lipsa oricărei scheme clare de compensare pentru: fermieri, proprietari de terenuri, comunități locale. Statul impune restricții, dar nu spune cine suportă costul economic al acestor decizii.
Documentele oficiale arată clar că adoptarea acestui ordin este impusă de un jalon din PNRR, sub amenințarea pierderii a peste 25 de milioane de euro. În aceste condiții, există riscul ca interesul financiar de moment să prevaleze asupra interesului național și al cetățenilor pe termen lung.
Valeriu Munteanu: „Protejarea naturii nu poate însemna sacrificarea oamenilor. România are o biodiversitate valoroasă care trebuie protejată, dar nu prin măsuri impuse de sus, fără dialog real și fără respect pentru comunități. Nu putem transforma zone întregi din țară în teritorii unde oamenii nu mai pot trăi, munci sau folosi tradițional resursele. Protecția mediului trebuie făcută împreună cu oamenii, nu împotriva lor.”
AUR solicită: transparență totală în procesul de desemnare a ZPB; garanții clare pentru dreptul de proprietate; menținerea activităților agricole tradiționale; mecanisme reale de compensare pentru cei afectați; o evaluare socio-economică serioasă înainte de adoptarea oricăror restricții.
MATERIAL PUBLICITAR POLITIC PARTIDUL ALIANȚA PENTRU UNIREA ROMANILOR (AUR). Notificare privind transparența la https://www.realitatea.net/notificare-transparenta-publicitate-politica-2026
