Liviu Dragnea află marţi dacă poate sau nu să fie premier. CCR amânat pronunţarea de 2 ori până acum

Curtea Constituţională a dezbătut pe 7 martie sesizarea depusă de Avocatul Poporului, dar a amânat pentru 21 martie pronunţarea deciziei. "Nu am reuşit să ajungem la o soluţie. Am simţit nevoia să aprofundăm mai bine cauza şi să analizăm cea mai bună dintre variantele care s-au discutat astăzi, care au fost mai multe. (...) Aprofundarea este pentru a da o soluţie bună, nu o soluţie greşită", a declarat preşedintele Curţii Constituţionale, Valer Dorneanu. După aceea, decizia a fost amânată pentru data de 4 aprilie.

Potrivit Avocatului Poporului, Curtea Constituţională a fost sesizată în legătură cu articolul 2 din Legea 90/2001. Acest articol prevede: "Pot fi membri ai Guvernului persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţară, se bucură de exerciţiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnări penale şi nu se găsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 4 alin. (1)".

Ulterior, Avocatul Poporului a precizat, într-un comunicat, că "prevederile art. 2 din Legea nr. 90/2001 încalcă principiul echilibrului puterilor în stat, nu întrunesc cerinţele constituţionale de previzibilitate şi proporţionalitate a legii şi nu permit recunoaşterea dreptului la diferenţă pentru ocuparea, în condiţii de egalitate şi fără restricţii nerezonabile, a unei funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat".

Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, modificată şi completată, apreciind că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5), art. 16 alin. (1) şi (3), art. 20 şi art. 53 din Constituţie, precum şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, art. 2 pct. 1 şi art. 21 pct. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 1 şi art. 25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.