Andrei Pleșu îl compară pe Sorin Grindeanu cu o "cățelușă". Mesajul dur transmis clasei politice

"În îngrijorarea generală (perfect legitimă), există, totuși, motive de entuziasm și speranță. Numărul mare al celor care, de zile întregi, ies în frig în mai toate orașele țării - și se comportă exemplar - îmi dă sentimentul că, pe scena noastră publică, se conturează un tip de prezență nou cu adevărat, cu exponenți de cea mai bună calitate:

le-am contemplat portretele seară de seară, i-am auzit vorbind, le-am urmărit comportamentul și mă bucur să știu că reacția promptă, dar decentă față de nefăcutele unei guvernări, care a reușit să se compromită în doar o lună de „activitate”, oferă garanția unei conștiințe civice renăscute, a unei promițătoare vitalități sociale. E vorba predominat de tineri (ceea ce nu înseamnă că nu s-au mobilizat, alături de ei, și alte generații), de oameni cuviincioși, inteligenți, plini de umor (cîteva pancarde și lozinci sunt admirabile), imuni la provocări golănești, capabili să se impună prin civilizație și tenacitate. Le sunt recunoscător. Un alt fapt îmbucurător este verticalitatea recuperată de cîțiva reprezentanți ai partidului de guvernămînt și ai echipei guvernamentale: au înțeles - și au acționat în consecință - că „solidaritatea” politică nu poate merge pînă la anularea unor esențiale valori transpartinice: onestitate, adevăr, vocea conștiinței proprii, binele țării. Pentru această curajoasă trezire îi felicit cald pe: Mihai Chirică (primar al Iașului și vicepreședinte PSD), Valentin Cristian Lupșa (secretar general PSD Reșița), Robert Paskuj (președinte al ALDE Sibiu), Aurelia Cristea (fost parlamentar și ministru în echipa Ponta) și Ovidiu Mălăncrăvean (primar PSD Sighișoara). Li se adaugă și alți cîțiva foarte onorabili demisionari (deținători de funcții în guvern, chiar dacă nu toți membri de partid): Florin Jianu (ministru pentru mediul de afaceri), Ciprian Necula, Călin Andrei Tuns, Daniel Șandru și colaboratorii săi (de la Departamentul Centenar: Cosmin Popa, Cătălina Gabriela Bolborea, Ruxandra Ioan). Greșim, de-aici înainte, cînd vorbim, generalizator, despre PSD. Era firesc, de altfel, ca un partid atît de mare să nu fie ușor de sistematizat și de blamat „din principiu”, printr-o judecată globală. Sunt sigur că, între membrii lui, se află destui oameni întregi care n-au decît vina de a nu se manifesta mai energic. Oricum, modelul Iliescu (care, constat cu regret, o ține langa cu discursul său străvechi despre „incitări”) ar trebui, în sfîrșit, depășit. Remarc, în treacăt, și noul efort de „reașezare” al dlui Ciorbea, plus, last but not least, sporul de fermitate al BOR, prin mesajul Preafericitului Părinte Patriarh. Să trecem la veștile proaste. A devenit aproape imposibil să identificăm, în „avangarda” vieții noastre politice, politicieni nu neapărat de anvergură, dar nici măcar încadrabili într-o medie respectabilă. Nu e vorba aici numai de corupție, slugărnicie sau incompetență. E vorba de o proastă calitate umană, de grosolănie, iresponsabilitate, tupeu, nesimțire și - nu în ultimul rînd - prostie. Mă uitam la dl Grindeanu în timpul ultimei conferințe de presă: privea către Liviu Dragnea ca o cățelușă spre nuia: dînd din coadă, dar cu ochii în panică. Ce să mai zic de dl Dragnea însuși, care a învățat destulă engleză, cît să spună că lupta anticorupție e bullshit! În condiții normale, dumnealui ar fi putut ajunge, cel mult, un șmecher patron de casino. A ajuns șef de partid majoritar și lider al țării… Caracteristica cea mai iritantă a clasei noastre politice este suficiența. Te miri ce ingineraș mediocru, ce activistă răscoaptă, cu aere de mătușică grijulie, ce jurist semidoct se pronunță, întrebați sau nu, pe orice temă, cu o siguranță de sine paranoiacă. Țanțoși, obraznici, guralivi, agresivi, prost crescuți, „angajați” partinic pînă la desfigurare, ei apar des, dacă nu zilnic, mai ales la posturi de televiziune bine plătite și bine plătitoare, ca niște corifei ai înțelepciunii, ai patriotismului, ai adevărului absolut. Ei știu! N-au dubii, ezitări, întrebări. Au doar răspunsuri. Sunt providențiali! Și dacă îi contrazici, te iau tare. Șterg cu tine pe jos, fac mișto, te învață cum e cu patria, cu trădătorii, cu sorosistii, cu inteligența. Nu contează că arată a plutonieri reciclați, a „fete bune” miloase (mai ales cu cîinii și cu oamenii străzii), a gospodine cînd nevricoase, cînd duioase, a caftangii ideologici. Se simt bine în pielea lor, în afacerile lor, în conturile și în vilele lor cochete. Prin inflația discursului, mulți dintre ei sunt deja vedete. Cutare (și un pic inginer, și un pic avocat, și UNPR și ALDE, cînd bășcălios, cînd sumbru) e de față la orice dezbatere, ca un ștab prepotent, încîntat de aplombul și competența proprie, cutare altul umblă cu mirul prin parlament făcînd cu ochiul Sfintei Treimi ca să-l scape de năpastă. Despre dl Tăriceanu am obosit să scriu: cînd e „tranșant” te adoarme, cînd e plicticos, te enervează. Altfel bine îmbrăcat, nu zic. Și poate, cu timpul, etern începător cum e, o să învețe și ceva gramatică. Mai e cîte unul (rămășiță a defunctului PRM) care nu pare să aibă o meserie clară, dar are, în schimb, o mulțime de hobby-uri (colecționează „finețuri” istorice și umblă la ocultisme de pripas). Sunt mereu uimit de o doamnă pe care o știu „de mică”: se alinta, puber, pe lîngă politicienii momentului, în anii `90, apoi s-a decis să îmbine utilul cu plăcutul, adică viața privată cu strategia de carieră, a ajuns ziarist, politician, primar, și nu m-aș mira s-o vedem, mîine poimîine, președinte de țară. Mai e și craioveanca Olguța, intrată, virginal, în PRM, la 16 ani și evacuată de chiar șeful ei, „tribunul” Vadim Tudor (pînă și de el!), pentru a se instala, invulnerabilă, în PSD. Nu contest nici talentul politic al dnei Gorghiu, o mare femeie fără noroc, gropar candid al PNL-ului. Nu ducem lipsă de minți luminate în nicio formațiune politică: de la certăreața Norica Nicolai, PNȚCD-istă, PNL-istă, USL-istă, ALDE-istă, europenistă, la rafinatul orator Teodor Atanasiu, la Mircea Diaconu, pedist, penelist, aldist, fericit să dea o indreptățită faimă artistică pe o stingheritoare imagine politică, sau la dl Meleșcanu, care exersează, de-o viață, rolul omului indispensabil, gata să „slujească”, loial și nul, toate partidele. Mari campioni ai inteligenței ca dnii Daea și Iordache, sau ca doamnele Doina Pană și Grațiela Gavrilescu (deși se poate și mai rău: amintiți-vă de duduile Grapini și Cristiana Anghel) fac, de asemenea, parte din peisaj. N-am timp, memorie și răbdare să fac un inventar complet. Un lucru e limpede. Dacă n-ai politicieni plauzibili, sfîrșești prin a nu mai avea nici partide. PSD-ul e zdruncinat (sper pe un drum spre normalizare), PNL-ul e în picaj (cei buni de-acolo nu se văd, iar cei care se văd nu sunt buni. Propun o desființare cu reînființare pe baze noi), PMP-ul, fără Băsescu, e o abstracțiune, ALDE e un minor naufragiu ideologic, iar USR, singura noutate de pe scenă, nu se ridică încă la înălțimea propriei noutăți. A rămas la nivel de ONG. Concluzie: n-avem ce cu ce să înlocuim. Pe cine cu cine. Poate fi o catastrofă sau un nou început, mai proaspăt. Mă tem doar că nu ne vom grăbi să mutăm munții din loc. Vorba strămoșilor: „Nu dau turcii!” P.S. Textul de mai sus a fost scris sîmbătă, 4 februarie. Între timp, am picat pe o „analiză” politică executată de dl Tăriceanu. M-am gîndit că, poate, dubiile mele legate de îndemînarea lui intelectuală au fost nedrepte. Dovada: Domnia Sa ne-a făcut să înțelegem că „băieții răi” încearcă să ne convingă că există o Românie bună, a iohanniștilor, și una rea, a dragneatăriceniștilor. Dar nu e adevărat. De fapt e invers! Cum te poți îndoi de subtilitatea unei asemenea evaluări?", a scris Andrei Pleșu.

Sursă: www.adevărul.ro