Cortina de Fier nu mai există. Sârma ghimpată, gardurile electrice, turnurile de control și grănicerii înarmați până în dinți ce păzeau odinioară temuta linie de demarcație dintre cele două părți ale Războiului Rece au dispărut de mult. Sălbăticiunile aciuate în zonă, însă, au și azi rețineri în a se avânta peste vechea frontieră, anunță Radio Europa Liberă.
Comportamentul dobândit de-a lungul deceniilor de comunism persistă și azi în rândul populațiilor de cerbi care trăiesc de o parte și de alta a frontierei de odinioară dintre defuncta Cehoslovacie și fosta Republică Federală a Germaniei (RFG), scrie romanialibera.ro.
Atât de bine păzita graniță din trecut traversează acum mai multe parcuri naționale și zone izolate, locuri preferate în perioada de vară de impunătoarele cornute. În spiritul parteneriatelor de după încheierea Războiului Rece, Parcul Național al Pădurii Bavareze din Germania și Parcul Național Sumava din Cehia au demarcat o arie naturală transfrontalieră care să servească drept refugiu pentru animalele din zonă. După lansarea proiectului, însă, cerbii din zonă au continuat să se plimbe doar de-a lungul fostei fâșii de frontieră, fără a se încumeta să treacă și de partea cealaltă a fostei Cortine de Fier.
Folosind sisteme de monitorizare prin satelit, zoologii cehi, în colaborare cu colegii lor germani, au urmărit, între 2005 și 2001, caracteristicile migraționale ale cerbilor din aria delimitată. Rezultatele celor șase ani de studiu au fost publicate în volumul „Cerbii din Sumava”, apărut în Cehia.
Pavel Sustr, coordonatorul echipei cehești, spune că cercetătorii cunosc deja mobilitatea a aproximativ 1.800 de cerbi care trăiesc în Sumava. Pattern-urile acestea diferă un pic de cele de acum câteva decenii. Totuși, cerbii de azi caută exact același locuri ca și strămoșii lor. „Prin păstrarea acestui comportament, cerbii respectă într-un fel limitele fostei Cortine de Fier. În ultimii ani, mai multe exemplare au trecut peste fosta graniță, dar tendința sau schimbarea aceasta este foarte lentă.”, spune cercetătorul ceh.
„În primul lor an de viață, cerbii își urmează mama, care îi învață unde le este habitatul. Prin urmare, comporamentul ei trasează într-un fel limitele teritoriului în care se vor mișca puiii în anii următori”, completează Sustr.
