„Exit tax”, impozitul de 26% pentru cei care pleacă din Italia. Cine plătește și cum se calculează

Impozitul nu vizează întreaga avere a persoanelor care părăsesc Italia, ci anumite investiții și active financiare ale căror câștiguri de valoare s-au acumulat în perioada rezidenței fiscale italiene. Sunt vizați contribuabilii care îndeplinesc condiții precise privind durata rezidenței în Italia, valoarea activelor deținute și pierderea dreptului statului italian de a impozita câștigurile respective, relatează publicația italiană Il Corriere Della Sera.

Pragul patrimonial stabilit este de 800.000 de euro, iar plata impozitului poate fi amânată în anumite condiții, în funcție de țara în care contribuabilul își mută rezidența fiscală.

Ce este „Exit Tax” și de când se aplică în Italia?

Potroivit publicației menționate, noua taxă este prevăzută la articolul 17 din proiectul Legii bugetului pentru 2027, prin introducerea articolului 307-bis în Textul unic al impozitelor pe venit (TUIR).

Măsura urmărește impozitarea câștigurilor de capital acumulate în Italia înainte ca o persoană să își transfere rezidența fiscală în alt stat. Autoritățile italiene încearcă astfel să împiedice situațiile în care profiturile obținute prin creșterea valorii investițiilor în perioada rezidenței în Italia ies de sub incidența fiscală italiană după mutarea contribuabilului în străinătate. Impozitul se va aplica transferurilor de rezidență fiscală efectuate începând cu 1 ianuarie 2027, dacă proiectul legislativ va fi adoptat în forma prezentată.

Este important de precizat că nu orice persoană care pleacă din Italia va trebui să plătească această taxă.

Cine este vizat de noul impozit de 26%

Măsura se adresează persoanelor fizice, societăților simple și altor entități asimilate care nu desfășoară activități comerciale, precum și entităților necomerciale prevăzute de lege.

Pentru persoanele fizice, aplicarea impozitului presupune îndeplinirea mai multor condiții:

• Rezidență fiscală anterioară: contribuabilul trebuie să fi avut rezidența fiscală în Italia cel puțin șase din ultimii zece ani fiscali anteriori transferului.

• Prag patrimonial: valoarea totală a bunurilor și drepturilor relevante trebuie să fie de cel puțin 800.000 de euro.

• Pierderea dreptului de impozitare al Italiei: mutarea rezidenței fiscale trebuie să determine pierderea dreptului statului italian de a impozita veniturile vizate.

În categoria activelor relevante intră participațiile la societăți și anumite instrumente și active financiare prevăzute de lege. Depozitele bancare sunt excluse, potrivit dispozițiilor prezentate. Un aspect important este că pragul de 800.000 de euro nu reprezintă suma asupra căreia se calculează impozitul și nici valoarea câștigului obținut. Acesta reprezintă valoarea minimă cumulată a activelor relevante pentru ca un contribuabil să intre în sfera de aplicare a noii măsuri.

Cum se calculează Exit Tax

Un element esențial al noii taxe este faptul că impozitarea poate avea loc chiar dacă investițiile nu au fost vândute. Este vorba despre așa-numitele câștiguri de capital nerealizate, adică diferențele pozitive dintre valoarea actuală a unor investiții și costul fiscal recunoscut al acestora. Pentru stabilirea bazei de impozitare, autoritățile vor compara valoarea fiscală relevantă a activelor la momentul transferului rezidenței fiscale cu valoarea de achiziție recunoscută fiscal. Diferența pozitivă reprezintă câștigul potențial impozabil.

Exemplu: cât plătește o persoană care pleacă din Italia

Să presupunem că un contribuabil a cumpărat acțiuni în valoare de 100.000 de euro, iar în momentul transferului rezidenței fiscale în străinătate acestea valorează 120.000 de euro.

În acest caz:

• Valoarea inițială a investiției: 100.000 de euro.

• Valoarea investiției la plecarea din Italia: 120.000 de euro.

• Câștigul de capital nerealizat: 20.000 de euro.

• Impozitul de 26%: 5.200 de euro.

Prin urmare, taxa nu se aplică întregii investiții de 120.000 de euro, ci doar diferenței de 20.000 de euro.

Impozitarea poate interveni chiar dacă persoana nu a vândut acțiunile și nu a încasat efectiv profitul.

Impozit de 26%, dar cotă redusă pentru titlurile de stat

Cota standard prevăzută de proiect este de 26%.

Pentru titlurile de stat este prevăzut un regim fiscal favorabil. Baza impozabilă va fi redusă la 48,08% din câștigul de capital, ceea ce corespunde unei impozitări efective de 12,5%.

În mod obișnuit, impozitul trebuie achitat în termen de 180 de zile de la transferul rezidenței fiscale.

Există însă posibilitatea amânării plății pentru contribuabilii care se mută într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau într-o țară care asigură un nivel adecvat de cooperare fiscală cu Italia, inclusiv în ceea ce privește schimbul de informații și asistența pentru recuperarea creanțelor fiscale.

Pentru a beneficia de amânare, contribuabilul trebuie:

• să achite un avans de 50% din impozitul datorat;

• să constituie o garanție corespunzătoare pentru suma rămasă.

Plata diferenței se amână până la momentul vânzării activelor, cu respectarea unor termene maxime:

• Cinci ani fiscali de la transferul rezidenței, pentru mutarea într-un stat din UE;

• Zece ani fiscali, pentru transferul în celelalte state eligibile.

În ce condiții poate fi anulat impozitul

Proiectul prevede și situații în care impozitul amânat poate să nu mai fie datorat. Dacă investițiile nu sunt vândute până la expirarea perioadei de amânare, taxa nu mai este exigibilă, iar eventualele sume plătite în avans trebuie rambursate. Același principiu este prevăzut pentru anumite situații de succesiune în urma decesului contribuabilului sau de revenire stabilă a acestuia cu rezidența fiscală în Italia, în condițiile stabilite de lege. Dacă activele sunt vândute în perioada de amânare, impozitul final va ține cont de câștigurile realizate efectiv.

În situația în care profitul obținut prin vânzare este mai mic decât cel estimat inițial la momentul plecării din Italia, impozitul va fi recalculat în consecință, iar diferențele achitate în plus vor fi restituite. Prin aceste prevederi, mecanismul încearcă să facă diferența între contribuabilii care își vând efectiv investițiile după plecarea din Italia și cei care continuă să le dețină fără să le valorifice.

Câți bani estimează statul italian că va încasa din Exit Tax

Potrivit estimărilor incluse în raportul tehnic care însoțește proiectul legislativ, noul impozit ar urma să genereze venituri de 3,37 milioane de euro în 2027, primul an de aplicare.

Estimările pentru perioada următoare sunt:

Reducerea estimată începând din 2032 este explicată inclusiv prin rambursările care ar urma să fie acordate contribuabililor care nu își vând activele în termenele prevăzute de lege.

Estimările privind numărul persoanelor vizate au fost realizate pe baza datelor statistice și a declarațiilor fiscale. Potrivit evaluărilor tehnice, contribuabilii vizați fac parte din categoria celor care dețin o pondere importantă din averea financiară a Italiei. Deși veniturile estimate pentru bugetul de stat sunt relativ reduse, autoritățile urmăresc în principal să păstreze dreptul de impozitare asupra câștigurilor acumulate în Italia înainte de plecarea contribuabililor în străinătate.

Ce trebuie să știe românii care pleacă din Italia

Noua Exit Tax ar putea avea implicații și pentru cetățenii români care locuiesc în Italia și intenționează să își transfere rezidența fiscală în România sau într-un alt stat. Totuși, simpla plecare din Italia sau schimbarea domiciliului nu atrage automat plata impozitului. Aplicarea acestuia depinde de îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind rezidența fiscală anterioară, valoarea activelor și pierderea dreptului Italiei de a impozita câștigurile respective.

De asemenea, pragul de 800.000 de euro se referă la valoarea activelor relevante, nu la averea totală a contribuabilului și nici la profitul obținut din investiții.