Militanţii extremişti au blocat accesul în anumite zone ale oraşului Deir Ezzor, aflat sub controlul forţelor guvernamentale, de peste un an şi cei aproximativ 200.000 de locuitori se confruntă cu foamete, în timp ce oraşul se află sub asediul celor două forţe armate.
Deşi atenţia publică a fost îndreptată recent mai mult spre oraşul Madaya, controlat de rebeli şi înconjurat de trupele regimului Assad în apropiere de capitala Damasc, ONU şi organizaţiile umanitare au atras atenţia asupra situaţiei similare din Deir Ezzor, scrie Mediafax.
Războiul civil a transformat oraşul, odată bogat în resurse petroliere, într-un loc greu de supravieţuit, în care şi prepararea unui ceai este o dificultate, potrivit rezidenţilor care au părăsit oraşul din cauza lipsei critice de alimente. Mulţi oameni trăiesc doar cu pâine şi apă, şi chiar şi pentru aceste alimente de bază trebuie să aştepte o perioadă lungă. Alimentarea cu apă este întreruptă uneori cu zilele, iar apa care este disponibilă pentru câteva ore pe zi nu este potabilă. Oraşul nu mai are acces la energie electrică de peste zece luni, existând doar puţină energie pentru generatoare şi pompele de apă.
ONU a avertizat săptămâna trecută că în Deir Ezzor condiţiile de supravieţuire sunt din ce în mai scăzute, elevii lipsind, în mod frecvent de la cursuri, din cauza malnutriţiei. Singurul spital pentru civili din zonă necesită medicamente şi echipamente medicale, dar şi personal. Potrivit ONU care citează rapoarte neconfirmate, au fost înregistrate 20 de cazuri de deces din cauza foametei, dar un purtător de cuvânt al Observatorului Dreptate pentru Viaţă din Deir Ezzor, Ali al-Rahbi, susţine că este vorba despre 27 astfel de cazuri.
Locuitorii din zonele asediate au devenit scuturi umane împotriva atacurilor SI. Guvernul sirian ia mai mulţi bani de la localnici prin creşterea preţului la alimente sau primeşte mite colosale în schimbul eliberării de permise pentru părăsirea oraşului. Mulţi locuitori se întreabă dacă ar fi aduse mai multe transporturi de alimente în cazul în care oraşul ar fi preluat de SI.
Karam Alhamad, un locuitor din Deir Ezzor care a a scăpat în septembrie din oraş, îşi aminteşte că tatăl său i-a spus, înainte de a-şi părăsi părinţii, următoarele: "Barba mea este acum lungă, iar stomacul meu, gol. Lasă-i (pe militanţii SI) să vină, dacă asta va aduce mai multe alimente în oraş". I-au trebuit şase luni pentru a găsi pe cineva care să-i facă rost de un permis de părăsire a oraşului.
Organizaţiile umanitare nu au reuşit să transporte pe cale aerienă decât o cantitate limitată de resurse necesare populaţiei prin aeroportul militar, unde transporturile trec prin mâinile guvernului înainte de a fi repartizate locuitorilor, dacă mai ajung să fie repartizate. Toate ajutoarele umanitare ajung în mâinile armatei siriene şi a aliaţiilor săi care le vând pe piaţa neagră, susţine al-Rahbi. "Regimul (Assad) conduce o economie de război şi permite ofiţerilor săi să controleze ajutoarele umanitare trimise în oraş", acuză al-Rahbi.
Vezi mai multe pe Mediafax.ro.
