CRIMEEA. Ce trebuie să știi despre Crimeea, punctul fierbinte în criza Rusia-Ucraina

CRIMEEA. Republică autonomă în cadrul Ucrainei, peninsula Crimeea este situată în sudul țării, între Marea Neagră și Marea Azov, și este separată de Rusia la est prin strâmtoarea Kerci.

Țarii ruși și elita sovietică obișnuiau să-și petreacă vacanțele pe litoralul din sudul peninsulei, care rămâne și în prezent un punct de atracție pentru turiști, iar, în ultima vreme, a trezit interesul investitorilor, relatează BBC News Online.

Anexată de Imperiul rus în 1783, în timpul domniei împărătesei Ecaterina cea Mare, CRIMEEA a rămas în componența Rusiei până în 1954, când a fost transferată Ucrainei de liderul sovietic Nikita Hrușciov.

Etnicii ruși sunt majoritari în Crimeea, în timp ce ucrainenii reprezintă un sfert din populație, iar tătarii musulmani aproximativ 12 la sută.

Aflată mai multe secole sub influența greacă și romană, Crimeea a devenit în 1443 hanat al tătarilor, iar ulterior a intrat sub protectoratul Imperiului Otoman.

Teritoriul a fost centru al ambițiilor imperiale rivale încă din secolul al 19-lea, ceea ce a provocat Războiul din Crimeea, când Marea Britanie și Franța au trimis trupe în peninsulă, pentru a stopa extinderea influenței Rusiei în Balcani.

- CRIMEEA, eternul motiv de dispută între Kiev și Moscova

Având statut de republică autonomă în cadrul Rusiei după Revoluția bolșevică, Crimeea a fost ocupată de naziști la începutul anilor 1940. Ulterior, tătarii din Crimeea au fost acuzați de colaborare de Stalin și deportați în masă în Asia Centrală și Siberia, în 1944. Mulți dintre ei nu au supraviețuit, notează BBC Online. După prăbușirea Uniunii Sovietice, tătarii au fost lăsați să revină în Crimeea. Un sfert de milion de tătari s-au întors în peninsulă la începutul anilor '90, într-un moment în care Ucraina independentă se confrunta cu o rată crescută a șomajului, iar condițiile de viață reprezentau o problemă pentru toți cetățenii țării.

Reîntoarcerea tătarilor a provocat tensiuni și proteste legate de retrocedarea proprietăților, tema fiind în continuare un motiv de disensiuni în CRIMEEA.

Pe de altă parte, după ce Ucraina și-a declarat independența, politicienii reprezentând comunitatea rusă din Crimeea au urmărit desprinderea de sub autoritatea Kievului și au consolidat legăturile cu Rusia, printr-o serie de măsuri declarate neconstituționale de autoritățile din capitală.

Pentru a pune capăt acestor tendințe separatiste, Kievul a prevăzut clar în 1996 în Constituție că peninsula are statutul de republică autonomă, reafirmând însă că legislația din Crimeea trebuie să fie în conformitate cu cea ucraineană.

Astfel, Crimeea are propriul Parlament și Guvern, care are competențe doar în domeniul agriculturii, infrastructurii publice și turismului.

Dovadă a permanentelor tensiuni între comunitățile din CRIMEEA, tătarii au un Parlament propriu, dar neoficial, numit Mejlis, care promovează drepturile și interesele etnicilor din regiune.

O importantă bază navală, portul Sevastopol găzduiește Flota rusă a Mării Negre din perioada URSS. După prăbușirea URSS, Flota a fost divizată între Rusia și Ucraina.

Prezența Flotei ruse la Sevastopol a reprezentant un permanent motiv de tensiune între Rusia și Ucraina. Astfel, în 2008, Ucraina, condusă în acel moment de președintele prooccidental Viktor Iușcenko, a cerut Rusiei să nu folosească Flota rusă de la Marea Neagră în conflictul din Georgia.

De asemenea, un alt episod tensionat a fost legat de acordul privind staționarea Flotei la Sevastopol. Kievul și Moscova au semnat un acord care prevedea că Flota rusă va rămâne în portul Sevastopol din Ucraina până în 2017, dar, după alegerea prorusului Viktor Ianukovici la președinția Ucrainei în 2010, Ucraina a acceptat extinderea acordului cu încă 25 de ani peste termenul stabilit inițial, iar în schimb a primit gaz mai ieftin.

Ulterior, disputele au vizat dorința Kievului de a adera la NATO, proiect susținut de fostul președinte Viktor Iușcenko, dar abandonat de prorusul Viktor Ianukovici imediat după preluarea mandatului de președinte. De altfel, în 2006 etnicii ruși au ieșit în stradă pentru a opri pregătirile pentru exercițiile militare navale ale NATO în apropiere de Crimeea. O altă dispută a vizat, la sfârșitul anului 2003, strâmtoarea Kerci. Tensiunile s-au amplificat între Moscova și Kiev după ce Rusia a început construirea unui dig pornind din peninsula rusească Taman până în apropiere de insula ucraineană Tuzla, din strâmtoarea Kerci. Insula Tuzla este considerată de importanță strategică, deoarece permite controlul navigației în strâmtoarea Kerci, care leagă Marea Neagră de Marea Azov.

Dincolo de legăturile etnice și lingvistice, Crimeea are un interes strategic major pentru Rusia. În 2008, prezența militară rusă la Sevastopol se ridica la 10.000 de militari, potrivit RFI. Această prezență masivă în Marea Neagră îi permite Rusiei să-și mențină influența asupra Ucrainei și Caucazului, dar și asupra vestului Europei, deoarece Moscova are asigurat un acces ușor la Mediterana. În plus, Flota rusă este și o adevărată "mană cerească" pentru ucrainenii din CRIMEEA, în condițiile în care Marina reprezintă "plămânul" economic, social și cultural al Sevastopolului, ceea ce poate explica și reticențele cetățenilor față de noua putere de la Kiev.