Scandalul contractelor SAFE cu Rheinmetall ia amploare. Guvernul Bolojan promitea că 60% din banii împrumutați pentru apărare vor ajunge în producția din România. Documentele prezentate de Ministerul Economiei arată însă altceva: niciun echipament comandat nu atinge pragul de 60%. Iar primul contract semnat cu germanii ridică și alte semne de întrebare privind banii și controlul statului român.
Promisiuni de miliarde pentru industria românească de apărare, dar procentele din contracte spun o cu totul altă poveste. Înainte de semnarea contractelor SAFE cu Rheinmetall, Guvernul Bolojan vorbea despre o participare importantă a României la producția echipamentelor militare. Radu Miruță, ministrul Apărării de la acel moment, vorbea explicit despre un prag de 60% din banii cheltuiți care ar urma să fie investiți prin producție realizată în România.
Acesta a declarat, în luna mai, că: „Am pus condiții prin acest SAFE ca 60% din ceea ce se va cheltui să se cheltuiască producându-se în România, nu doar importând în România.”
Numai că documentele prezentate acum de Ministerul Economiei arată că, în contractele SAFE acordate Rheinmetall, niciun echipament nu atinge acel prag general de 60% producție în România.
Cu alte cuvinte, ceea ce era prezentat public drept o condiție de 60% nu apare în forma aceasta în acordurile analizate de Ministerul Economiei. Practic, Ilie Bolojan l-a mințit pe președintele Nicușor Dan.
Mai mult, ministerul spune că a formulat observații înainte de semnarea documentelor și că a atras atenția asupra diferenței dintre cerința inițială de 40-60% și forma negociată ulterior. Iar explicațiile oficiale merg și mai departe. Pentru Lynx, de exemplu, cele 10 procente suplimentare depind de comandarea celor 66 de vehicule. Și apare o altă problemă: ce înseamnă, concret, producție în România?
Pentru blindatele Lynx sunt prevăzute aici sudarea șasiului și a componentelor din oțel de blindaj, tratamentul de suprafață și vopsirea, producția de cablaje, asamblarea finală a șasiului și turelei, integrarea unor sisteme și testarea acestora.
În schimb, documentele nu clarifică suficient de unde provin motorul și transmisia, sistemele electronice, armamentul și principalele componente ale turelei sau cât valorează fiecare dintre operațiunile realizate efectiv în România.
Și aici apare miza uriașă: România nu vorbește despre câteva milioane de euro. Contractele SAFE acordate Rheinmetall ajung la aproximativ 5,7 miliarde de euro, bani împrumutați de România și care urmează să fie rambursați în următorii 45 de ani.
Iar primul contract semnat de Guvernul Bolojan cu Rheinmetall, pentru modernizarea fabricii de pulberi Pirochim Victoria, depășește 535 de milioane de euro. Acordul a fost semnat în noiembrie 2025 și a presupus înființarea unei societăți mixte între Rheinmetall și compania românească Pirochim Victoria. Rheinmetall deține 51%, iar Pirochim 49%.
La momentul semnării s-a vorbit despre o contribuție a României de 120 de milioane de euro. În documentul analizat apare însă o altă sumă, cu o diferență de ordinul zecilor de milioane de euro. Mai mult, potrivit analizei documentului, Rheinmetall are control operațional asupra societății mixte, iar statul român nu are drept de veto asupra bugetelor anuale.
Există și prevederi privind obligațiile financiare ale părții române. În anumite situații, dacă România nu își achită la timp contribuția, Pirochim ar putea ajunge să acopere inclusiv partea care revine companiei germane.
