Ce s-a întâmplat?
EDS, companie cu încasări de peste 4 miliarde de lei în 2023, a contestat la Curtea Constituțională întreaga legislație prin care statul plafona prețurile la energie pentru consumatori. Plafonarea, introdusă în 2021 ca măsură de urgență, a fost un colac de salvare pentru milioane de familii în fața exploziei tarifelor.
Dar în loc ca statul să reformeze piața, să aducă transparență sau să protejeze vulnerabilitatea socială, a lăsat legislația în bătaia tunurilor. Rezultatul: în iulie, plafonul cade – iar prețurile vor exploda.
Ministere fără politică, dar cu obediență
Sebastian Burduja și Radu Oprea nu au avut niciun moment o strategie energetică reală. Au vorbit despre digitalizare, despre securitate cibernetică și regenerabile, dar nu au construit niciun sistem de protecție durabilă pentru populație.
În schimb:
•nu au susținut în fața CCR temeinicia plafonării;
•nu au emis alternative la schema actuală;
•nu au limitat specula energetică pe bursă;
•nu au controlat abuzurile marilor furnizori care au încasat de două ori: o dată de la stat, a doua oară prin supraprețuri.
Cine este EDS și ce vrea?
Energy Distribution Services nu este doar un jucător de piață – este simbolul noii generații de „băieți deștepți din energie": firme cu rulaje uriașe, conexiuni în politic și avocați de top care contestă legislația pentru a crea haos reglementar. Ei nu vor o piață liberă. Ei vor o piață haotică, în care pot specula fără limite.
CCR, arbitru sau complice?
Dacă Curtea Constituțională admite contestația, România va intra într-o spirală a liberalizării fără frâne. Fără mecanisme de plafonare, fără contracte reglementate, fără limită de profit în raport cu bunul public – energia.
Va fi un dezastru comparabil cu cel din 2021–2022, dar cu o populație deja secătuită economic.
România, țara în care statul își abandonează cetățenii
Burduja a dovedit că este ministrul companiilor energetice, nu al oamenilor. Nu există nicio campanie de informare. Nu există politici de sprijin. Nu există negocieri directe cu furnizorii. Doar anunțuri sterile, investiții pe hârtie și promisiuni pentru 2026.
În realitate, tot ce înseamnă protecție socială a fost delegat pieței. Iar piața nu are milă. Are profit.
Concluzie: Cine plătește?
•Românii care nu-și mai permit facturile;
•Firmele mici, împinse spre faliment;
•Bugetul public, care va fi din nou chemat să compenseze.
Burduja tace. Oprea mimează politica industrială. CCR judecă în absența unei viziuni guvernamentale. Și în tot acest timp, facturile cresc. Iar românii plătesc – pentru trădarea propriului stat.
