Schema de sprijin instituită de Guvern în plină criză energetică – prin Ordonanța de Urgență 6/2025 – a fost o gură de aer. Prețurile au fost plafonate, iar o familie medie a reușit să țină factura în jur de 200 de lei. De luna viitoare însă, acest prag poate ajunge lejer la 350–400 lei, în funcție de consum și de contract.
Consecințele nu vor fi tehnice, ci profund sociale. Pentru o garsonieră, factura se poate dubla. Pentru o familie cu doi copii, diferența lunară va fi de peste 150 lei. Pentru cei care trăiesc din salarii minime sau pensii, această sumă nu e „doar o diferență" – e un coș de alimente, e un drum la medic, e o lună în care nu mai poți plăti altceva.
Autoritățile spun că „piața trebuie să se regleze". Dar ce nu spun este că piața românească e dezechilibrată: avem tarife impredictibile, reglementatori slabi, iar furnizorii joacă într-un mediu în care clientul final este ultimul luat în calcul.
În loc să pregătească tranziția, Guvernul a preferat să anunțe tăierea. Nu s-a făcut niciun plan clar pentru consumatorii vulnerabili. Nu s-au gândit măsuri de compensare reală, ci doar recomandări sterile despre economisire.
Românii nu au uitat iernile cu calorifere reci și facturi impuse cu forța. Dacă statul nu intervine inteligent, nu prin noi plafonări, ci prin politici țintite, transparente, s-ar putea să ne trezim cu o nouă criză socială. Nu energetică, ci de încredere.
Iar în România anului 2025, încrederea este mai rară decât un kilowatt ieftin.
