România se confruntă cu o criză energetică lentă, dar profundă. Nu din lipsă de resurse, ci din exces de nepăsare guvernamentală. În timp ce statele europene își ajustează politicile pentru a limita șocurile asupra populației, România livrează cetățeanului o lecție de cinism economic: „plătește și taci". Fără dezbatere, fără strategie, fără empatie.
Un minister transformat în scenă de PR
Sebastian Burduja este poate cel mai vizibil ministru al actualului guvern — pe rețele sociale, la evenimente, în conferințe elegante despre „hidrogenul verde" și „blockchain-ul energetic". Dar tocmai această hiperactivitate superficială trădează lipsa de fond. În momentele în care ar fi trebuit să vină cu propuneri clare pentru protejarea consumatorilor, Burduja a fost inexplicabil absent.
Nicio schemă eficientă de sprijin pentru gospodăriile vulnerabile. Niciun sistem de compensare adaptat noilor realități de consum. Nicio reacție serioasă privind profiturile uriașe ale marilor producători, obținute în lipsa unei concurențe reale.
Cine câștigă, cine pierde?
Este simplu: câțiva mari producători de energie, alături de distribuitori regionali care operează în regim de cvasi-monopol, vor continua să raporteze profituri uriașe. În paralel, gospodăriile, IMM-urile și sistemele publice locale vor suporta creșteri de costuri care nu reflectă nici investiții, nici eficiență, nici progres tehnologic.
Burduja știe perfect cine câștigă și cine pierde. Dar nu face nimic. Aceasta nu este doar incompetență sau pasivitate. Este complicitate, prin tăcere și inacțiune, la transferul sistematic de povară economică dinspre stat și marile companii către cetățean.
România nu are o strategie energetică. Are un calendar de scumpiri
Ministrul Burduja vorbește adesea despre „viitorul energetic al României". Dar în prezent:
•Rețelele de distribuție sunt învechite.
•Reglementarea este inconsistentă și slab aplicată.
•Producția internă nu este utilizată în interes public.
•Consumul casnic este penalizat, nu susținut.
Liberalizarea fără echilibru și fără concurență reală este doar o rețetă de creștere a inegalității. Faptul că acest proces continuă fără nicio politică compensatorie dovedește că Ministerul Energiei nu apără interesele publice, ci doar le observă, de la distanță.
Burduja: un politician preocupat de imagine, nu de oameni
Un ministru al Energiei trebuie să fie tehnic, dar și vizionar. Trebuie să vadă contractele, dar și consecințele sociale. Sebastian Burduja pare că nu reușește niciuna dintre aceste mize. Este absent exact când e nevoie de intervenție.
Câtă vreme creșterile de preț sunt întâmpinate doar cu postări motivaționale și fraze despre „reziliență", oamenii vor înțelege că sunt singuri în fața facturii. Iar factura din iulie este doar începutul.
Concluzie: Cine își asumă nota de plată a incompetenței?
România intră într-o nouă fază de vulnerabilitate energetică internă. Fără politici clare, fără intervenție publică, fără coerență legislativă. Iar Sebastian Burduja va rămâne ministrul care n-a făcut nimic, dar a vorbit despre toate. Ministrul care a girat interesele cartelurilor energetice și a întors spatele exact celor care l-au investit, prin vot, cu încrederea de a fi reprezentant al statului.
1 iulie nu e doar o dată. Este un test. Iar Burduja l-a picat.
