32 de ani de la asasinarea lui Ioan Luchian Mihalea. Crima a dinamitat prejudecățile sexuale moștenite din comunism
Mihalea urma să împlinească 42 de ani în decembrie 1993
Se împlinesc 32 de ani de la asasinarea îndrăgitului lider al grupurilor vocale Song și Minisong, Ioan Luchian Mihalea. Dincolo de tragedia în sine, felul în care presa a relatat evenimentul a constituit unul dintre primele teste ale emancipării moravurilor după căderea regimului comunist. După decenii în care propaganda a meținut standarde riguroase în privința comunicării pe teme legate de viațai sexuală, românii s-au confruntat cu o realitate greu de acceptat: moartea unei vedete era pusă în legătură cu homosexualitatea, la vremea respectivă catalogată, încă, drept faptă penală.
În dimineața zilei de 30 noiembrie 1993, Poliția București a fost informată despre o crimă abominabilă: cunoscutul muzician Ioan Luchian Mihalea fusese ucis de doi bărbați, în propriul apartament, în seara precedentă. Coincidența macabră că tragedia s-a produs la aproximativ patru ani după asasinarea Mihaelei Runceanu, într-un mod la fel de brutal, a amplificat emoția publică.
Diferența dintre cele două cazuri a fost însă contextul politic. Moartea Mihaelei Runceanu fusese complet trecută sub tăcere, pentru a nu tulbura „atmosfera solemnă” a ultimului Congres al lui Nicolae Ceaușescu. În schimb, asasinarea lui Mihalea, asociată cu o presupusă relație homosexuală, a devenit subiect de dezbatere națională.„Românii nu erau încă pregătiți să audă acest cuvânt despre un om pe care îl stimau”, consideră jurnalistul Alecu Racoviceanu, cel care, împreună cu colega sa de breaslă Lidia Popeangă, a scris cartea "Noi l-am ucis pe Mihalea".
Uciderea lui Ioan Luchian Mihalea. Crima a îngrozit România post-decembristă. Asasinii sunt liberi
ROMÂNII NU ERAU PREGĂTIȚI SĂ AUDĂ CUVÂNTUL (HOMOSEXUAL)
Evenimentul care a transformat crima într-o dezbatere națională despre sexualitate și moralitate a fost o ediție specială a ziarului „Evenimentul Zilei”.
„A fost, după Revoluție, primul caz major în care unui VIP i se întâmpla ceva negativ. Noi, presa, ne-am năpustit asupra lui și am desființat omul, din simplul motiv că, timp de trei luni, nu aveam alte date cu care să susținem cazul. Concepțiile din acea vreme ale societății ne-au făcut să părem două tabere! (...) La vremea aceea românii nu erau însă pregătiți să audă acest cuvânt (homosexual... N.R.) despre un om pe care îl stimau”, a explicat Racoviceanu, potrivit Jurnalul.ro.
Anunțul din EvZ despre asasinarea lui I/L. Mihalea, 1 decembrie 1993 (via Ziare Arcanum)
„Dramatic a fost că, de fapt, nu eram două tabere. Concepțiile din acea vreme ale societății ne-au făcut să părem astfel. Acum, dacă despre un artist, oricine ar fi el, s-ar spune că este homosexual, nu mai apare nicio divergență în privința capacităților sale artistice.”
Peste mulți ani, jurnalistul Adrian Dumitru sugera că uitarea care s-a lăsat peste creațiile grupului Song, mai pregnantă decât în cazul șlagărelor Mihaelei Runceanu, ar avea legătură tocmai cu dezvăluirile despre orientarea sexuală a artistului.
CE CREDEAU ROMÂNII DESPRE CRIMA ORIBILĂ?
Cea mai bună ilustrare a acestei teorii vine dintr-un sondaj realizat la câteva zile după asasinat, publicat în săptămânalul „Flacăra”. Chiar dacă pot exista îndoieli privind obiectivitatea deplină a consemnării, chestionarul sugerează o atitudine predominantă.
Elena, 16 ani: „Dacă ar fi rămas numai imaginea lui de dirijor la Song și Mini-song, poate că ajungea erou național, dar ca homosexual eu nu mai dau mulți bani pe el.”
Adriana, 19 ani, studentă: „Tipul era într-adevăr spiritual, chiar prea spiritual, dacă pot spune așa, în sensul că se credea prea deștept și pe unii îi lua peste picior. Nu cred că el era persoana cea mai indicată să-i judece pe alții...”
Gavrilă, 28 de ani: „Eu, dacă aș fi avut băiatul în Mini-song și aș fi știut că Mihalea este homosexual, mi-aș fi luat copilul imediat de acolo.”
Sondaj din revista „Flacăra”, 15 decembrie 1993 (sursă: Digiteca Arcanum)
Tot „Flacăra” scria, în decembrie 1993, că „polițiștii au reușit să ia legătura cu toți homosexualii cunoscuți ai Bucureștiului. Din declarațiile lor — și faptele au confirmat acest lucru — Mihalea nu a avut de-a face cu ei. Se pare că el prefera personalități cu nume rezonante în viața artistică. Din aceleași declarații, am reținut că „Oanță“ nu s-a integrat niciodată în cercul „gay”-lor, deși a avut câteva tentative.”
SOȚIA A CONTESTAT IPOTEZA HOMOSEXUALITĂȚII, ANCHETATORII AU CONFIRMAT-O
Soția artistului a contestat ipoteza orientării bisexuale, însă atât declarațiile ucigașilor, cât și constatările legiștilor au confirmat-o.
Polițiștii au luat în calcul mai multe ipoteze privind mobilul și autorii crimei. Cea mai relevantă a fost însă cea a jafului, în condițiile în care autorii îl cunoșteau pe artist.
IMPORTANTĂ ESTE AMINTIREA ARTISTULUI. IOAN LUCHIAN MIHALEA A FOST UN MENTOR
Actorul Bogdan Stanoevici, membru de seamă al grupului „Song” în perioada de afirmare, la finele anilor "70, afirma într-un interviu că ansamblul a avut „două șanse mari”: sprijinul realizatorului TV Tudor Vornicu și al lui Nicu Ceaușescu (fiul cel mare al lui Nicolae Ceaușescu și șef al tineretului comunist – N.A.), care au facilitat aparițiile publice și recunoașterea grupului.
Dincolo de contextul vremurilor, Ioan Luchian Mihalea a creat o școală de formare artistică unică în România, un adevărat fenomen cultural național. Printre numele sonore formate sub îndrumarea lui se numără Alina Sorescu, Dana Rogoz sau Gianina Corondan.
Amintirile lui HORIA BRENCIU despre I.L. Mihalea și mini-SONG
Dacă trăia, Ioan Luchia Mihalea ar fi împlinit 74 de ani pe 15 decembrie.
Dezincriminarea homosexualității în România s-a realizat abia în 2001, prin abrogarea Articolului 200 din Codul Penal, care pedepsea relațiile homosexuale. Măsura a fost luată sub presiunea societății civile și a Consiliului Europei, marcând sfârșitul prevederilor legale care discrimina pe baza orientării sexuale.
Urmărește știrile Realitatea.NET și pe Google News
