Sfinții Apostoli Petru și Pavel - Sărbătoare uriașă, 29 iunie - Calendar ortodox - Care e tradiția acestei zile deosebite - Cruce cu roșu

Sfinții Apostoli Petru și Pavel. “Potrivit tradiției, Sfântul Petru este domnul lupilor, care nu îndrăznesc să atace oamenii fără voia sfântului; el are și cheile Raiului și supraveghează balaurii din cer care sparg gheața și o transformă în grindină; el merge prin lume să afle suferințele creștinilor, pe care le spune lui Dumnezeu; uneori apare în lună sau când se deschide cerul la marile sărbători, participând la masa cerească; alteori este implicat în situații comice: i se fură animalele de la arat, își pierde cheile Raiului, are o iubită pescară, se distrează și dansează cu oamenii simpli la o cârciumă, se îmbată și este bătut de oameni etc.; cel mai faimos târg din țară din această perioadă este cel de pe Muntele Găina”, relatează Romulus Antonescu în “Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești” (2016).

Sfântul Apostol Petru - fiul lui Iona și fratele Apostolului Andrei - s-a născut in Betsaida Galileei. Numele său iudeu era Simon, dar Hristos l-a numit Chifa (piatră). După ce a asistat la o minune a lui Hristos pe lacul Ghenizaret, a fost chemat să devină pescar de oameni. A recunoscut că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, dar l-a renegat când El a fost arestat pentru a fi răstignit.

După Învierea Domnului, Petru vorbește în adunarea ucenicilor și îl alege pe Matia ca apostol în locul lui Iuda. În ziua Pogorârii Duhului Sfânt, după cuvântarea Sfântului Apostol Petru, se botează trei mii de persoane.

Sfântul Apostol Petru a propovăduit în Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mică până în Babilon și în ultima parte a vieții, la Roma.

Sfântul Petru a murit răstignit pe cruce, cu capul în jos, în anul 67, pe 29 iunie

Sfântul Apostol Pavel (Paul pentru catolici) era originar din Tarsul Ciliciei, din neamul Veniamin și a fost elevul învățatului Gamaliel. Luptând împotriva creștinilor, Sfântul Apostol Pavel a participat la uciderea arhidiaconului Ștefan. Pe drumul spre Damasc, i se arată Hristos într-o lumină strălucitoare și îl întreabă: "Saule, Saule de ce mă prigonești?”. El se convertește și primește botezul de la Anania, episcopul Damascului.

Sfântul Apostol Pavel a pornit în trei mari călătorii misionare și a scris 14 epistole care se găsesc în Sfânta Scriptură. A fost decapitat din porunca împăratului Nero, în anul 67, în ziua de 29 iunie.

Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt ocrotitori ai sistemului penitenciar din România pentru că au fost închiși pentru că L-au mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Ei sunt protectori ai celor lipsiti de libertate și pentru că ei înșiși au păcătuit împotriva lui Dumnezeu: Petru S-a lepădat de Hristos, iar Pavel i-a prigonit pe creștini.

Tradiția populară spune că în această zi apar licuricii, care îi ajută pe cei ce se pierd în păduri sau în munți. Aceștia ar fi, de fapt, scântei ale biciului Sfântului Petru.

De Ziua Sfinților Apostoli Petru si Pavel se dă de pomană pentru cei morți, iar femeile trebuie să ofere vecinilor și săracilor mâncare gătită, dar și vase de lut pline cu apă, astfel încât morții nu vor flămânzi, și nici nu vor înseta pe tărâmul celălalt.

Oamenii nu au voie să muncească, nici la câmp, și nici în gospodărie. În ziua prăznuirii celor doi sfinți nu se spală, nu se aruncă gunoiul din casă și nu se toarce, iar oamenii trebuie să meargă la biserică.

În această zi nu se scutură merii, pentru ca ogoarele să fie protejate de grindină. În popor, se mai spune că femeile văduve nu au voie să mănânce mere până în ziua de Sfântul Ilie dacă vor să fie sănătoase.

În Calendarul popular, ziua Sfinților Petru și Pavel marchează miezul verii agrare și perioada secerisului. În vremurile când oamenii erau foarte credincioși, Sânpetru de Vară umbla pe Pământ, singur sau însoțit de Dumnezeu. În povestirile și snoavele populare, Sânpetru este un om obișnuit: se îmbracă în straie țărănești, se ocupă cu agricultura, creșterea animalelor și, mai ales, cu pescuitul. Fiind credincios, foarte harnic și bun sfetnic, Sânpetru este luat de Dumnezeu în cer, unde îi încredințează porțile și cheile Raiului. Acolo, fiind mai mare peste cămările cerești, împarte hrana animalelor sălbatice, în special lupilor, fierbe grindina pentru a o mărunți prin topire și a deveni mai puțin periculoasă, se mai spune în popor.

La marile sărbători - Crăciun, Anul Nou, Bobotează, Măcinici, Sângiorz, Sânziene - Sânpetru poate fi văzut de pământeni la miezul nopții, când se deschide pentru o singură clipă cerul, stând la masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu. Sânpetru este cel mai cunoscut "sfânt" al Calendarului popular.

Importanța sărbătorii este dată de postul care o precede - Postul lui Sânpetru - și care, spre deosebire de Postul Paștelui, Postul Crăciunului și Postul Sântămariei, are număr variabil de zile.

Local, sărbătoarea era anunțată de anumite repere cosmice și terestre: aparitia licuricilor, amuțitul cucului, răsăritul constelației Găinușei și altele.

Tot de Sânpetru, potrivit tradiției populare, este organizat și Târgul Găinii, o sărbătoare veche ținută în Munții Apuseni și dedicată zeiței neolitice Gaea, protectoare a femeilor măritate, sinonimă cu Târgul de Fete. Vechimea multimilenară a sărbătorii zeiței Gaea, devenită ulterior TârguI de Fete de pe Muntele Găina, este susținută de argumente astronomice  - Cloșca cu Pui, Găinușa sau Cloța, care este văzută, în perioada solstițiului de vară, când se ține Târgul Găinii.