Mulți o consideră buruiană, dar vindecă unele din cele mai grave boli - TONIC minune pentru regenerarea organismului

Mulți o consideră buruiană, dar vindecă unele din cele mai grave boli - TONIC minune pentru regenerarea organismului

Patru licori terapeutice care pot fi obținute acasă dintr-o plantă considerată pe nedrept o simplă buruiană

Aliorul sau limba-mielului, planta tămăduitoare cu flori ca albastrul de Voroneț, este încă nevalorificată la nivelul numeroaselor proprietăți terapeutice pe care le are, scrie frunza-verde.ro.

Limba-mielului (Borago officinalis) este o plantă cu frunze comestibile, care crește în mai multe zone ale lumii, inclusiv anumite părți ale Europei. Este cultivată în scop comercial pentru a se obține uleiul de limba-mielului, care este extras din semințe.

I se mai spune arăriel, boranta roșie, ori laptele-câinelui și este o plantă originara din Spania și din Maroc, care s-a răspândit însă în mai multe zone ale lumii. În România, crește spontan până la 1700 m altitudine, în grădini, pe terenuri înclinate ori necultivate.

Frunzele de limba-mielului sunt ușor îngroșate și au un gust bun, ce seamănă cu măcrișul și ștevia. Ele se pot folosi în salate sau ciorbe. În scop medicinal, de la planta de limba-mielului se recoltează frunzele și ramurile tinere cu flori. Planta se poate folosi sub formă de infuzie, decoct, macerat, tinctură sau capsule cu ulei de Borago officinalis.

Florile albastre, în formă de steluțe, frunzele păroase și tulpina cărnoasă și, de asemenea, păroasă, cu ramificații, care trece de o jumătate de metru, o fac ușor de recunoscut.

Limba-mielului poate fi utilizată la obținerea a cel puțin patru preparate naturiste cu indicații diferite.

Din păcate, nu multă lume o privește ca pe o plantă medicinală, ci, în special, ca pe o buruiană sau, cel mult, ca pe o floare sălbatică. Și poate nu s-ar întâmpla așa dacă ar ști că este bogată în proteine, carbohidrați, vitaminele A,C, PP, mucilagii, rășini și multe minerale: magneziu, calciu, potasiu, sodiu și mai ales o cantitate mare de fosfor.

“Toate acestea îi dau proprietăți revitalizante, remineralizante, fortifiante, antiinflamatoare, dar și depurative, diuretice, sudoripare, emoliente și chiar sedative”, a explicat fitoterapeutul Elena Badea, potrivit frunza-verde.ro.

În funcție de modul în care se preparară, limba-mielului poate fi de ajutor, ca adjuvant, în mai multe afecțiuni, dar numai la indicațiile unui medic.

Preparate naturiste care pot fi obținute în bucătărie

INFUZIA. Cel mai simplu preparat ce poate fi obținut acasă din această plantă este infuzia, utilă în caz de retenție urinară, în boli de stomac, palpitații, indispoziții cauzate de schimbarea vremii, dar mai ales în cazul unor afecțiunil de sezon, având capacitatea de a ameliora tusea, bronșita și răgușeala.

Se poate folosi, alternativ, cu ceaiuri din alte plante medicinale.

„Eu, pentru perioada aceasta, am rețeta mea – ceai de echinaceea, miere cu cătină (preventiv), sirop de cimbru sau inhalații cu apă cu sare și cimbru plus o plantă expectorantă, dacă avem simptome de răceală. Caut mereu alte plante pentru că ce funcționează la unii poate să nu dea rezultate la alții, așa că încerc să găsesc ceva pentru fiecare”, a mai precizat fitoterapeutul Elena Badea.

Pentru preparare se respectă proporția de o linguriță de flori la 100 ml de apă clocotită. Se ține la infuzat 10-15 minute, se strecoară și se beau, în funcție de sfatul medicului, până la două-trei căni de ceai pe zi. Se poate folosi și la gargare, datorită capacității de a reduce inflamația mucoasei bucale.

DECOCTUL. Un alt preparat, decoctul, se obține din două lingurițe de pulbere de plantă, la 250 ml de apă. Amestecul se fierbe 5 minute la foc mic. Se poate folosi, la recomandarea medicului, pentru bolile aparatului respirator, în febră și în infecții bronșice, precum și pentru tratarea bolilor de vezică urinară, în retenție urinară.

TINCTURA. Din plantă se obține și o tinctură, cu rol terapeutic confirmat, preparată din două lingurițe de alior uscat și mărunțit, la 100 ml alcool. Se lasă timp de 10 zile pentru extracție, după care se strecoară. Licoarea are rol cicatrizant. Se folosește la dezinfectarea rănilor.

MACERATUL. Un alt preparat cu alcool este maceratul în vin, o licoare cu efect sedativ, ce se folosește de asemenea în tratarea bronșitei și tusei, dar și ca tonic general, depurativ și diuretic. Pentru preparare se folosesc două linguri plantă uscată și mărunțită, la 1-2 litri de vin. Amestecul se lasă la macerat până la10 zile, agitând însă zilnic.

„Se strecoară și se depozitează în sticle închise la culoare. Se consumă câte un păhărel pe zi, la indicația unui medic”, a atenționat Elena Badea.

ULEIUL TERAPEUTIC. Tot din limba-mielului, mai exact din semințe, se obține și un ulei trapeutic, dar nu la domiciliu.

Uleiul terapeutic este disponibil sub forma unor capsule și poate fi însă cumpărat din multe farmacii naturiste.

Uleiul din semințe de alior este indcat pentru atenuarea durerilor și a inflamațiilor articulare în reumatism.

Există studii care arată ameliorarări importante ale acestor simptome. Medicul este însă cel care poate stabili doza ideală, de la caz la caz, reamintește fitoterapeutul.

Cum poate fi plantat aliorul - limba-mielului

Limba-mielului nu este deloc pretențioasaă și poate fi cultivată în ghivece. Este preferabil să fie în lumina directă a soarelui, dar se dezvoltă și în zonele semi-umbrite. Crește în orice pământ de flori atât vreme cât este bine hidratată. Planta poate crește până la înălțimea de 50-60 cm, de aceea este bine să se folosească ghivece cu un diametru de 30 cm.

Pentru semănat, hârtia cu semințe trebuie umezită foarte bine, apoi se rup bucățele mici care se împrăștie pe pământ, peste care se presară un strat foarte subțire de pământ. Cât timp germinează semințele, pământul trebuie să fie bine udat, dar în așa fel încât apa să nu rămână în farfuria ghiveciului. Trebuie bine udată, dar prea mult udat favorizează putrezirea rădăcinilor. Astfel că trebuie verificat ghiveciul dacă e nevoie de udare. Se udă când stratul superior de pământ (2-3 cm) este uscat.

La mijlocul verii, când planta crește, ea poate fi tăiată puțin pentru a o menține mai stufoasă. Dacă nu se taie, e posibil să fie nevoie de suporturi pentru a permite extinderea plantei. În general, limba-mielului la ghiveci nu are nevoie de îngrășământ. Planta este relativ rezistentă la paraziți și dăunători, dar poate fi afectată uneori de afide. Dacă sunt observate, se folosește spray specific de la magazinele fitosanitare.