Boala care te condamnă să suferi în tăcere: depresia

Depresia. Din păcate, boala trece deseori nediagnosticată, pentru că simptomele sunt greu de observat, iar alteori pentru că bolnavii nu vor să ceară ajutor, de teamă că vor fi stigmatizați și considerați nebuni.

În Statele Unite, de exemplu, doar 50% dintre adulții cu depresie primesc un tratament, iar dintre aceștia numai 19% au parte de medicația minimă necesară, conform recomandărilor medicale. Asta presupune prescrierea unui antidepresiv și participarea la mai multe ședințe de psihoterapie.

Dar depresia nu este o simplă „stare proastă”, peste care cineva poate trece, cu un mic efort de voință, ci o boală cu care trebuie să lupte și pe care trebuie să o trateze corect, la fel cum s-ar trata dacă ar avea cancer.

Problema depresiei a fost readusă în discuție după sinuciderea actorului Robin Williams, moarte care i-a întristat profund, dar i-a și uimit de mulți dintre fanii săi.

Unii s-au întrebat ce motiv avea celebrul actor ca să-și pună capăt zilelor, din moment ce avea orice și-ar putea dori un om normal: o familie care îl iubea, carieră, talent, faimă, bani.

Dar, spune Ramani Durvasula, psiholog și profesor de psihologie la California State University din Los Angeles, tocmai această viață împlinită i-a accentuat depresia, sentimentul de vinovăție: știa că are totul, dar în ciuda acestui lucru el nu se simțea bine, avea impresia că viața lui nu are sens. Pentru că așa se manifestă de fapt boala, indiferent cât de bogat sau celebru este cel care suferă de această afecțiune.

Boala poate fi determinată de un dezechilibru chimic în creier, de aceea sunt necesare medicamentele (antidepresivele), care pot rezolva această problema.

Afecțiunea poate să apară însă și ca un răspuns nepotrivit, exagerat, la stres, la traume. Dar, dacă o persoană deprimată din cauza unor dificultăți financiare ajunge să se sinucidă, ea nu s-a sinucis din cauza acestor probleme, ci din pricina importanței exagerate pe care i-a acordat-o subiectului, precizează Moe Gelbart, director la Thelma McMillen Center for Outpatient Chemical Dependency din cadrul spitalului Torrance Memorial din California.

Psihologii precizează că bolnavii nu pot fi ajutate de prieteni, ci doar de medici, așa cum un bolnav de inimă trebuie să urmeze un tratament, nu să încerce să se vindece, de exemplu, cu ajutorul unor glume menite să-i asigure buna dispoziție.

La fel, îndemnul pe care mulți le lansează unor persoane depresive, tulburate – „treci peste asta!” -- sunt inutile și fac mai mult rău, pentru că stigmatizează persoana și îi accentuează starea de culpabilitate și de singurătate.

Nimeni nu se poate vindeca singur și nici nu este vinovat că s-a îmbolnăvit. Depresia nu este „o toană”, o indispoziție de moment, deci nu are cum să treacă de la sine, după un somn bun, o comedie reușită sau o ieșire cu prietenii la bere, cum greșit își imaginează unele persoane, avertizează psihologii.

Ce este depresia și cum se poate trata?

Instititul Național de Sănătate Mintală din Statele Unite descrie această tulburare ca fiind o perioadă mai lungă de 2 săptămâni în care o persoană se simte tristă sau arată lipsă de interes pentru orice activitate, la care se adaugă tulburări de somn, alimentație, de concentrare sau o percepere diferită a propriei imagini.

De multe ori, primele simptome care apar sunt doar fizice, fără o legatură aparentă cu o tulburare psihică.

Cei care suferă de depresie se simt foarte obosiți, greoi, le pare imposibil să ducă la capăt chiar și cele mai banale acțiuni, cum ar fi urcatul unor scări sau aranjarea patului.

Alții vorbesc despre lipsa oricăror emoții, de „goliciune” interioară și de muncă „pe pilot automat”, dar și de senzația unei „apăsări pe piept”.

Fiți deci atenți la aceste mărturisiri, dacă vin din partea rudelor sau prietenilor, ar putea fi un semnal de alarmă, un prim strigăt de ajutor.

De asemenea, există simptome fizice care pot fi asociate și cu alte boli și care fac dificilă diagnosticarea, dar care îi determină pe bolnavi să meargă la medic.

Depresia se manifestă deseori prin dureri de spate, articulare, de membre, tulburări gastrointestinale, de somn și modificări de apetit.

Această legătură există, pentru că starea de spirit și durerea sunt determinate de nivelul de serotonină și neuropinefrină din creier. De aceea, antidepresivele care pot regla mecanismul acestor neurotransmițători reprezintă prima linie a tratamentului, după cum se arată într-un studiu recent, care arată legătură între depresie și simptomele fizice.

Medicul Madhukar Trivedi a analizat o cercetare realizată pe 1.146 de pacienți cu depresie, din 14 țări și a observat că 69% dintre ei s-au dus la medic doar din cauza acestor simptome fizice, care s-au manifestat la începutul bolii.

Prin urmare, o informare corectă și puțină atenție la stările celor din jur ar putea ajuta la identificarea din timp a depresiei.

Persoanele predispuse la depresie

Unele persoane au o predispoziție spre această boală și ele pot fi recunoscute destul de ușor, cu ajutorul unor criterii stabilite în urma unui studiu publicat în American Journal of Public Health.

Desigur, nu este obligatoriu ca toate aceste persoane să devină depresive, așa cum boala se poate manifesta și la persoane care nu îndeplinesc criteriile, scrie descopera.ro.

Potrivit psihologilor, printre persoanele cel mai expuse la această tulburare se numără minoritățile sexuale: homosexuali, transsexuali etc.

Din cauza stigmatizării lor, mulți manifestă semne de depresie și anxietate, sunt izolați și unii din ei au fost expuși în trecut la diferite traume. În cazul lor, stilul de viață, care include discriminare și uneori violență, este cel care îi predispune la depresie.

O altă categorie vulnerabilă sunt adolescenții care au o rudă care lucrează în cadrul armatei. Potrivit studiilor, ei sunt mai deprimați și se gândesc mai des la sinucidere decât alți tineri.

Tulburarea este deseori întâlnită și în rândul veteranilor, mai ales al militarilor care au lipsit mult timp de acasă, fiind în misiune în străinătate.

O altă categorie cu risc mare de depresie este cea a artiștilor, a persoanelor creative, cum a fost și cazul lui Robin Williams. Mulți scriitori celebri au suferit de depresie: Charles Dickens, Tennessee Williams, Eugene O’Neil, Ernest Hemingway, Lev Tolstoi,Virginia Woolf, Sylvia Plath sunt doar câteva exemple.

Aceste persoane sunt mai sensibile și văd viața într-un mod original, unic, greu de înțeles. Dar nu este vorba doar de asta. Ei se confruntă deseori cu respingere din partea altora, nu sunt susținuți, se simt singuri, izolați și nu primesc ajutorul și încurajarea de care ar avea nevoie pentru educație și carieră, deoarece arta nu este o alegere banală, considerată firească, la fel ca alte meserii.

De asemenea, persoanele introvertite sunt mai expuse acestui risc de depresie. Potrivit unui studiu realizat în 2002 și publicat în Journal of Psychiatric Research, 74% dintre persoanele depresive monitorizate erau introvertite. În plus, perfecționismul este o altă trăsătură de personalitate care presupune un risc mai mare de depresie și anxietate.

La acest risc major sunt expuse și femeile divorțate de peste 45 de ani, care au doar studii medii și șomerii, avertizează Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din Statele Unite, care publică o statistică îngrijorătoare: unul din 10 americani suferă de depresie.

Ce legătură este între depresie și tentativele de sinucidere?

Există multe mituri legate de depresie, iar unul din cele mai populare este cel potrivit căruia numai persoanele depresive se sinucid. Desigur, în cazul unei depresii majore, sau clinice, cum este numită această criză, există un risc de suicid de 6%, mult mai mare ca în cazul unor persoane care nu suferă de această tulburare, unde riscul este de doar 1%.

Potrivit unui studiu la care au luat parte 331 adulți, 43% au declarat că toate persoanele care s-au sinucis sufereau probabil de depresie.

Din păcate, în realitate, riscul acesta apare și la persoane care au o formă mai ușoară de depresie, iar rudele și prietenii nu vor bănui pericolul, în lipsa unor simptome serioase. Astfel, boala va rămâne fără tratament și se va agrava.

În cazul sinucigașilor, potrivit unei cercetări, aproximativ 13% dintre aceștia nu sufereau de depresie majoră, ci aveau alte boli: schizofrenie, alcoolism, atacuri de panică sau alte tulburări psihice.

Potrivit psihologilor, deseori, în cazul persoanelor depresive, tentativele de sinucidere apar abia după ce starea lor se ameliorează, pentru că abia atunci capătă suficientă energie pentru a acționa în această direcție.

Cu toate acestea, cei mai mulți bolnavi nu ajung la tentative de sinucidere și mulți nici nu se gândesc la acest lucru. De asemenea, potrivit statisticilor, pentru fiecare sinucidere sunt necesare 25 de tentative, deci de multe ori acest gest disperat nu reprezintă și cauza morții bolnavului.

De cele mai multe ori, tentativa de sinucidere apare brusc, este un impuls, nu ceva premeditat și de aceea poate fi deseori oprită. Potrivit unui studiu, 87% dintre cei care au vrut să se sinucidă s-au decis să facă acest gest cu doar o zi înainte, 71% cu o oră înainte și 24% cu 5 minute înainte de tentativă.

Declarația lui Ken Baldwin, care a încercat să se omoare aruncându-se de pe Podul Golden Gate, este emoționantă și ilustrează foarte bine ce se petrece în mintea unei persoane deprimate: „Imediat ce am sărit în gol mi-am dat seama că toate problemele din viața mea, despre care credeam că sunt imposibil de rezolvat, puteau fi de fapt îndreptate, cu o singură excepție – faptul că sărisem în gol de pe pod”.