Deficiența de zinc, o problemă reală (P)

De asemenea, îngrijorător este faptul că deficitul nutrițional de zinc afectează la nivel global circa 2 miliarde de persoane din țările în curs de dezvoltare. În țările dezvoltate, procentajul este mult mai scăzut, însă și acestea se află sub incidența deficienței de zinc. Spre exemplu, în Statelor Unite ale Americii, 10% dintre cetățeni ingerează mai puțin de 50% din necesarul zilnic de zinc.

În urma cercetărilor efectuate, forul mondial a stabilit că nivelul necesarului zilnic de zinc, în afara cazurilor de anormalități intestinale și de pierderi urinare, se poate acoperi cu un consum alimentar normal.

Mergând în detaliu, principalele cauze ale deficienței de zinc dobândite sunt: consumul insuficient de alimente (malnutriție), lipsa cărnii din meniu, consumul excesiv de alcool, biodisponibilitatea redusă a zincului ca urmare a consumului de fitat, tetraciclină, penicilină, corticosteroizi, doze mari de fier și calciu, contraceptive orale sau tanin, boli renale cronice, terapia cu penicilamină, afecțiunile gastro-intestinale, sindromurile de malabsorbție, bolile hepatice (hepatită virală acută și cronică), malignități, afecțiuni cronice debilitante, disfuncția exocrină pancreatică, transpirația excesivă în climatele tropicale fierbinți, intervențiile chirurgicale majore (arsuri, pierderi de sânge, etc.), ischemia și infecțiile severe.

Toate cauzele enumerate mai sus se referă doar la deficiența dobândită, însă pe lângă această există și deficiența moștenită care apare ca urmare a nivelului scăzut al absorbției de zinc pe care unul sau ambii părinți îl prezintă. Deficiența moștenită se numește Acrodermatitis Entropathica, fiind totuși o afecțiune destul de rară.

Trebuie reținut însă că pierderea zincului din organism se poate produce pe diverse căi: prin intestin din cauza secrețiilor pancreatice, prin urinare, prin menstruație, prin transpirație, prin căderea părului ș.a.m.d.

Suplimentele de zinc - Beneficii

Trei factori principali pot influența rata de succes a unui tratament cu suplimente de zinc: boala în sine, modul de aplicare a tratamentului și tipul de sare de zinc care se folosește.

Zincul se poate administra pe cale orală sub forma de acetat, gluconat și sulfat. Cel din urmă s-a dovedit a fi cel mai sigur și cel mai acceptat de organismul uman. La fel de important este și dozajul care se face în funcție de vârstă și sex. Spre exemplu, consumul zilnic, recomandat de către OMS, este de 5 mg pentru sugari și 10-15 mg pentru adulți. La femeile gravide sau cele care alăptează, doza zilnică recomandată diferă. Pentru informatii suplimentare vizitati: http://www.zinkit.ro/

De cele mai multe ori, Zincul este folosit ca medicament secundar, în ajutorul unui medicament primar, având ca efect scăderea morbidității și a mortalității cauzate de infecțiile acute ale rănilor, scurtând timpul de vindecare al acestora, reducerea incidenței diareei la copii și sugari, îmbunătățirea rezistenței la infecții în cazul persoanelor de vârsta a treia și asigurarea creșterii propice și rapide a fătului, sugarilor și copiilor cărora le dezvoltă funcțiile cognitive.

Sunt indicii serioase că zincul ar putea preveni cancerul prin reducerea stresului oxidativ și prin rolul pe care acesta îl joacă în imunitate.