Considerat de mulți doar o buruiană bună de dat la porci, știrul, o specie de amarant, este de fapt o plantă foarte bogată în vitamine și minerale. Este un medicament natural, un aliment gustos și hrănitor. Populațiile străvechi ale Asiei menționau această buruiană ca având rangul de regină a nemuririi, aztecii o socoteau hrană a imortalității, iar grecii antici o denumeau „amaranthus“, adică planta care nu moare.
Dintre cele peste 60 de specii de amarant existente în lume, la noi cresc câteva, în flora spontană, iar una dintre ele este știrul. Este o plantă salbatică cu flori verzi-galbene mărunte și reunite ca într-un spic, care este folosită mai mult ca nutreț pentru porci.
Strămoșii noștri foloseau știrul în alimentație dar și pentru tratarea unor afecțiuni. În prezent, această plantă este folosită mai rar în mâncăruri, bătrânii din anumite zone ale țării fiind cei care încă mai păstrează rețete ale unor ciorbe țărănești sau mâncăruri prăjite pe bază de știr.
De la știr se consumă partea verde, tânără, și foarte tânără, dar și semințele. Din frunzele tinere pot fi preparate salate, tocănițe și ciorbe.
Amarantul poate fi confundat cu spanacul. Se folosesc frunzele tinere la mâncarea de știr, rețetele fiind exact ca cele în care este folosit spanacul.
Gustul însă este mai puțin înecăcios, dar e bine de știut că trebuie pus un ou prăjit lângă mâncarea de știr cu usturoi și ceapă sau o bucată de omletă, pentru un plus de savoare.
Bunicile noastre mai folosesc știrul ca medicament tradițional, tonic, astringent, în scop nutritiv, în combaterea diareei, sau a scaunelor cu sânge. Infuzia de știr se folosește prin gargară și ameliorează dureri de gât sau afta bucală, precum și pentru spălarea eczemelor de tot soiul, dar în special a celor provocate de alergii.
Numeroase vitaminele, precum A, K, B1, B3, B5, B6, B17, C, E se regăsesc în această plantă-minune. De asemenea, știrul mai conține riboflavină, acid folic și folat, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc.
Potrivit specialiștilor, știrul va fi una dintre sursele de hrană ale viitorului, chiar dacă încă este considerat ca fiind hrana porcilor și a săracilor. Producția poate atinge 10 tone de plantă verde comestibilă la un hectar, la fiecare recoltare după o perioadă de 30-40 de zile. Deja, peste 50 de țări tropicale cultivă amarantul ca resursă alimentară, în cantități foarte mari.
În America de Sud, această buruiană este folosită ca aliment zilnic de mai bine de 7000 de ani, fiind considerat mai hrănitor decât grâul sau porumbul. În Asia, consumul de amarant este foarte răspândit, în China, Hong-Kong, Taiwan și în India.
În Grecia bucătarii prepară o salată tradițională de știr, numită vleeta, făcută din soiul Amaranthus blitum. În Mexic se consumă alegria, o băutură alcoolică din știr, iar din semințele pisate prepară un fel de bragă, denumită atole. În Ecuador se fierb florile și rezultatul, combinat cu rom, este băutura tradițională aquardiente.
Sursa: adevarul.ro
