Cu cât mai des oamenii inteligenți socializează cu prietenii lor, cu atât mai nemulțumiți de viață devin, este concluzia unui nou studiu.
La această concluzie au ajuns doi psihologi, care au pus în discuție viziunea modernă conform căreia un amplu contact social ne face mai fericiți, scrie Descoperă.
Satoshi Kanazawa, de la Școala Londoneză de Economie, împreună cu Norman Li, de la Universitate de Management din Singapore, au propus o idee că abilitățile sociale de bază, dezvoltate în trecutul nostru antic, influențează și astăzi fericirea oamenilor.
Ei consideră că "teoria savanei" stă la rădăcina fericirii moderne. Această teorie dictează că factorii care le creau senzația de satisfacție primilor oameni funcționează încă și la oamenii moderni.
Cu ajutorul datelor dintr-un studiu, în care au fost cercetați adulți cu vârste cuprinse între 18 și 28 de ani, psihologii au aplicat teoria lor pentru a explica rezultatele nivelurilor de satisfacție a propriilor vieți.
Cei doi psihologi s-au axat doar pe doi factori care, conform părerii lor, fac diferențele de bază între viața modernă și modul în care strămoșii noștri au trăit, și anume: densitatea populației și cât de des individul interacționează cu prietenii lui.
Ei au observat că oamenii care trăiesc în zone mai dens populate au raportat niveluri mai mici de satisfacție. Socializarea mai frecventă cu prietenii a avut o asociere mai pozitivă cu nivelurile de satisfacție a vieții. Acești doi factori interacționează, însă, puternic cu inteligența.
Autorii studiului au explicat că "în rândurile celor extrem de inteligenți" interacțiunea socială mai frecventă este, de fapt, legată cu o satisfacție redusă. Potrivit articolului din Washington Post, fericirea auto-raportată este mai mare în orașele mici decât în orașele mari. Observația a fost numită de cercetători "variația fericirii urban-rurale".
Potrivit abordării lui Kanazawa și Li, creierul strămoșilor noștri, care au fost vânători și culegători, s-a adaptat perfect la viața din savana africană, unde oamenii trăiau în grupuri a câte aproximativ 150 de persoane.
Interacțiunea socială ar fi fost crucială pentru supraviețuire, în ceea ce privește cooperarea și găsirea unui partener de viață, dar în același timp și spațiul era la fel de important.
