Mit sau realitate? Ar fi putut Arca lui Noe să plutească?

Conform Vechiului Testament, în anul șase sute al vieții lui Noe, al zecelea patriarh biblic după Adam, Dumnezeu a hotărât să distrugă lumea pe care o crease, din cauza răutății oamenilor. El a hotărât că toate creaturile trebuie să dispară, "de la om până la dobitoc și de la târâtoare până la păsările cerului, căci îmi pare rău că le-am făcut".

Totuși, Noe și soția lui, fiii lor și soțiile acestora au fost iertați, datorită credinței patriarhului și au fost avertizați să construiască o corabie pe care să ia câte două exemplare din fiecare specie de animale, care vor supraviețui potopului și, alături de ei, vor repopula lumea. Dumnezeu le-a poruncit să folosească lemn de gofer (n.r. material necunoscut în prezent, tradus de cele mai multe ori ca salcâm sau chiparos), pe care să îl smolească pe ambele fețe.

Arca trebuia să măsoare trei sute de coți în lungime, cincizeci de coți lățime și treizeci de coți înălțime, adică 158.7m X 26.45 m X 15.87 m, dacă ne bazăm pe cotul regal egiptean, care măsura 52.9 centrimetri, sau 137.16 m X 22.86 m X 13.71 m, în cazul în care luăm în considerare cotul obișnuit, de 45.7 centimetri. În ambele situații, corabia lui Noe ar fi fost cea mai lungă navă construită vreodată.

Presupusele dimensiuni ale corabiei, care sunt specificate exact în Biblie, și numărul uriaș de specii de animale au dat naștere la numeroase contoverse de-a lungul timpului, scepticii întrebându-se dacă nava ar fi putut să găzduiască atât de multe vietăți și dacă ar fi putut să plutească.

Un grup de studenți de Universitatea din Leicester a decis să soluționeze această dispută, o dată pentru totdeauna, relatează Daily Mail. Studenții și-au bazat calculele pe o carte scrisă de apologeții creștini John C. Whitcomb și Henry M. Morris, The Genesis Flood: The Biblical Record and Its Scientific Implications, tradusă Potopul din Geneza, în care cei doi autori susțineau că Noe ar fi trebuit să salveze doar aproximativ 35.000 de exemplare de vertebrate pentru a repopula planeta. Whitcomb și Morris se bazau pe o analiză a biologului Ernst Mayr, care estima că numărul speciilor de vertebrate ar ajunge la 17.600, deși, în prezent cunoaștem peste 50.000 - după unele surse, mai mult de 60.000 - de specii. "Nu am încercat să dovedim că versiunea din Biblie ar fi adevărată, ci că, teoretic, conceptul ar fi putut să funcționeze", spune Thomas Morris, unul dintre studenții implicați.

Pentru a calcula flotabilitatea arcei, studenții au fost nevoiți să determine masa și volumul navei biblice. Pentru că este o unitate de măsură ieșită din uz, care nu a fost standardizată, cotul - egal cu distanța dintre cot și încheietura palmei, sau vârful degetului mijlociu, după unele surse - nu are o valoare unanim acceptată. Studențiii și-au bazat calculele pe dimensiunile propuse de Whitcomb și Morris, care au propus cea mai mică valoare a cotului, 44.5 centimetri, pentru a demonstra că, și în această situație, arca ar fi fost suficient de spațioasă. Din cauza faptului că lemnul de gofer este un material de construcție necunoscut în prezent, iar densitatea acestuia este importantă pentru determinarea masei corabiei fără încărcătură, studenții au decis să utilizeze chiparosul ca substitut, aceasta fiind varianta preferată de cele mai multe traduceri. Masa totală a animalelor a fost calculată folosind tot o estimare a lui Whitcomb și Morris, care susțineau că dimensiunea medie a viețuitoarelor de pe arcă ar fi egală cu cea a unei oi, așa că ecuația s-a bazat pe masa medie a exemplarelor din rândul ovinelor, 23.4 kilograme.

"Concluzia noastră este că nava ar fi putut să susțină 2,15 milioane de oi fără să se scufunde, deci, cel mai probabil, ar fi putut să găzduiască toate speciile de animale", spune Thomas Morris. El recunoaște însă că ecuația a demonstrat doar că o corabie de asemenea dimensiuni, care ar transporta o astfel de încărcătură, nu s-ar scufunda. Dacă cele 35.000 de exemplare de vertebrate, plus echipajul ar încăpea într-o arcă de 133 de metri lungime "e o problemă separată", spune el.

Controverse

Demonstrația studenților de la Universitatea din Leicester nu rezolvă, însă, controversa care datează de secole, privind veridicitatea întâmplărilor relatate în Geneza și a acțiunilor întreprinse de Noe

Scepticii neagă însăși posibilitatea existenței unui potop de asemenea proporții.

Chiar dacă mituri ale unor inundații catastrofale se regăsesc în numeroase culturi, oamenii de știință cred că acestea se referă, mai degrabă, la evenimente izolate, care ar fi afectat doar regiunile în cauză și nu la un cataclism global. Conform Vechiului Testament, "s-au desfăcut toate izvoarele adâncului cel mare" și a plouat timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți. Nivelul apei a crescut timp de 150 de zile, până a depășit "toți munții cei înalți" cu cincisprezece coți (n.r. aproximativ 6,8 metri). La sfârșitul potopului, Arca s-ar fi oprit pe muntele Ararat, care are o înălțime de 5.137 de metri ceea ce presupune o cantitate uriașă de apă. Scepticii spun că un strat de nori care ar fi putut susține un asemenea volum de apă ar fi crescut presiunea atmosferică la un nivel care ar fi ucis, probabil, toate viețuitoarele, chiar înainte să cadă prima picătură de ploaie. Cei care nu cred în mitul potopului atrag atenția asupra lipsei oricărei urme a unui eveniment catastrofic, atât pe fundul oceanolor, cât și în mostrele de gheață din Groenlanda, sau în inelele de creștere ale copacilor. Existența calotei glaciare polare este încă o dovadă care neagă existența unui potop general.

Lemnul nu este cel mai bun material pentru construcția navelor, mai ales când vine vorba de vase de dimensiuni mari, pentru că nu este suficient de rezistent, lasă spații la încheieturi și permite apei să se infiltreze. Nici în prezent, vasele moderne din lemn nu depășesc o sută de metri lungime și chiar și așa, sunt ranforsate cu bare din metal, iar pompele lucrează fără oprire pentru a face față. Conform Vechiului Testament, Arca lui Noe ar fi avut între 130 și 150 de metri lungime și ar fi fost construită din lemn de chiparos. Scepticii se mai întreabă dacă Noe și cei trei copii ai săi, Sem, Ham și Iafet, ar fi putut să strângă materialele necesare pentru realizarea vasului înainte de potop și să contruiască o asemenea arcă fără ajutor.

Obiecția principală a scepticilor este legată de numărul uriaș de specii cunoscute în prezent, care nu ar fi încăput într-o corabie, fie ea și de dimensiunile Arcei. Totalul de 35.000 de exemplare, propus de Whitcomb și Morris, prea mic, oricum, cuprinde doar speciile de vertebrate de pe Pământ, numărul total al speciilor de viețuitoare fiind de ordinul milioanelor. O altă observație frecventă se referă la dificultatea aducerii tuturor exemplarelor în apropierea Arcei. Unele animale, cum sunt leneșii, nu sunt adaptate călătoriilor lungi, în timp ce alte animale terestre, ca păsărea dodo, spre exemplu, trăiau doar pe anumite insule. Pinguinii, urșii polari, artopodele care trăiesc în peșteri și multe alte viețuitoare au nevoie de anumite condiții climaterice pentru a supraviețui.

Chiar dacă toate speciile ar fi ajuns cumva apoape de Noe și ar fi încăput pe corabia lui, scepticii susțin că echipajul de opt persoane al Arcei nu ar fi putut avea grijă de zecile de mii de animale. Chiar dacă acestea nu s-ar fi mâncat între ele și ar fi fost extrem de docile, scepticii atrag atenția asupra faptului că multe dintre viețuitoare necesită diete speciale. Viermii de mătase, spre exemplu, mânăncă doar frunze de dud, în timp ce alte specii au nevoie de hrană care se găsește doar în anumite zone ale globului, exotice pentru Noe. Urșii koala, spre exemplu, au o dietă bazată pe frunze de ecualipt, plantă originară din Australia. Chiar dacă Noe și rudele sale ar fi reușit cumva să strângă suficiente provizii pentru întreaga călătorie și să le păstreze proaspete pentru mai mult de un an, e foarte puțin probabil ca cei opt să fi reușit să hrănească toate viețuitoarele, să aibă grijă de cele bolnave, să înlăture tonele de bălegar care s-ar strânge zilnic și să asigure o ventilație corespunzătoare, care să elimine umezeala, metanul, amoniacul, dioxidul de carbon și celelalte gaze dăunătoare.