Bebelușii plâng mai mult în Marea Britanie, Canada, Italia și Olanda, decât în alte țări industrializate. Așa reiese dintr-un studiu realizat de Universitatea Warwick din Marea Britanie, potrivit Science Daily.
Unul dintre coșmarurile oricărui părinte este să-și audă copilul plângând minute în șir și să nu știe efectiv cum să-l calmeze. Medicii încearcă adesea să-i liniștească pe părinții aflați la început de drum, spunându-le că e normal ca bebelușul să plângă la această vârstă, pentru că doar astfel știe să comunice atunci când are o problemă, fie că-i este foame, fie că-l doare ceva, scrie RFI.
Cercetătorii au realizat prima diagramă universală a duratei normale de plâns la copii, în primele trei luni de viață. Studiul a cuprins aproape 8.700 de nou-născuți, în mai multe țări, precum Germania, Danemarca, Japonia, Marea Britanie sau Canada.
Savanții britanici au descoperit că în medie bebelușii plâng circa două ore pe zi, în primele două săptămâni după naștere.
Nivelul maxim, adică două ore și un sfert, este atins la vârsta de șase săptămâni, după care se reduce gradual la o medie de o oră și zece minute, pe măsură ce trec primele trei luni de viață.
Totuși, există diferențe destul de mari între copiii din diverse țări. De exemplu, unii s-a constatat că plâng doar 30 de minute în 24 de ore, în timp ce alții nu se opresc sub cinci ore cumulate pe zi.
Autorii studiului au stabilit că bebelușii plâng cel mai mult în Marea Britanie, Italia, Canada și Olanda. La polul opus sunt cei din Danemarca, Germania și Japonia.
Autorii cercetării au încercat să înțeleagă cum s-a transformat de-a lungul timpului modul de creștere a copilului, mai exact grija care-i este acordată bebelușului și unitatea familiei.
Oamenii de știință consideră că ar fi nevoie în prezent de noi linii directoare universale, pentru ca părinții moderni și profesioniștii din domeniu să poată aprecia ce înseamnă o durată normală, respectiv o durată excesivă de plâns în cazul copiilor nou-născuți.
Autorii studiului speră să afle pe viitor dacă diferențele dintre culturi țin de modul în care părinții au grijă de copiii lor sau de alți factori legați de experiențele din timpul sarcinii ori de structura genetică.
