Efectul SURPRINZĂTOR al monogamiei asupra INTELIGENȚEI

Descoperirea publicată miercuri nu este o scuză pentru bărbații care s-au îndepărtat de partenerele lor, ci, mai degrabă un indiciu despre evoluția inteligenței, relatează The New York Times. Studiul a fost realizat de Brian Hollis și Tadeusz J. Kawecki, biologi la Universitatea din Lausanne, în Elveția. Cei doi au analizat o specie de muște numită Drosophila melanogaster, cunoscută și drept musculița de oțet, care are, în mod normal, un stil de viață poligam.

Pentru a-și găsi o parteneră pentru împerechere, de multe ori, masculul se luptă cu alte exemplare, pentru întâietate, după care își alege perechea. "Masculii generează o serie de sunete specifice folosindu-și aripile, un fel de cântec de împerechere", spune dr. Hollis. Femelele virgine cedează, de obicei, cântecelor, însă cele care s-au împerecheat de curând sunt mai predispuse să refuze avansurile masculilor. "Dacă nu sunt interesate, îi lovesc [pe masculi] cu picioarele din spate", adaugă Hollis. După câteva zile, totuși, femelele pot alege să se împerecheze din nou.

Acum șapte ani, pe când studia în ce fel competiția modelează evoluția adulților, la Universitatea Florida, Brian Hollis a început să crească două grupuri de muște, unul obișnuit, poligam și al doilea monogam, forțat. În 2011, când s-a mutat la Universitatea din Lausanne l-a întâlnit pe Tadeusz Kawecki, un expert în învățare. Cei doi oameni de știință s-au întrebat dacă obiceiurile de împerechere diferite, impuse de Hollis, au afectat în vreun fel abilitățile muștelor. Pentru a stabili acest lucru, s-au hotărât să supună insectele la un test de învățare, care consta în recunoașterea unui miros. Astfel, cercetătorii au pus bucăți de parafină în tuburile în care erau ținute muștele și, după 30 de secunde, le-au agitat violent. După ce au repetat această etapă de mai multe ori, insectele ar fi trebuit să învețe mirosul parafinei și să îl identifice drept o amenințare.

În a doua etapă, grupurile de muște au fost introduse într-un recipient al cărui capăt se împărțea în două brațe, în forma literei T. Una dintre direcții mirosea a parafină, cu care muștele fuseseră învățate, în timp ce al doilea braț avea un miros inofensiv. Scopul experimentului era să determine ce direcție vor alege muștele și dacă alegerea făcută de grupul monogam este diferită de cea a grupului poligam. Rezultatele au fost uimitoare, un număr semnificativ de insecte din grupul monogam făcând alegerea greșită, ceea ce arată o scădere a capacității lor de învățare.

Experimentul sugerează că efortul de a-și găsi un partener favorizează evoluția abilităților lor. Învățarea are încă multe mistere pentru oamenii de știință. Un animal inteligent poate învăța să găsească mai multă hrană, sau să se ferească mai eficient de prădători. Însă dacă procesul ar fi atât de simplu, atunci toate animalele ar fi la fel de inteligente ca și oamenii și, totuși, nu sunt, pentru că învățarea presupune anumite costuri. Dr. Kawecki spune că muștele crescute și obișnuite să învețe, au o durată de viață mai mică și pierd competiția pentru hrană în fața celorlalte exemplare. Chiar și atunci când nu sunt amenințare cu înfometarea, muștele forțate să învețe au o viață cu 15% mai scurtă decât media.

Cercetătorii nu știu de ce se întâmplă acest lucru. Ar putea fi vorba de schimbări în sistemul nervos, pe care învățarea le generează, care provoacă pagube pe termen lung, sau ar putea fi vorba de faptul că animalele își irosesc o parte însemnată a energiei învățând. Din cauza acestor costuri, evoluția crește capacitatea de învățare doar atunci când beneficiile depășesc neajunsurile, așa cum este cazul împerecherii. Hollis și Kawecki bănuiau că muștele care au o capacitate mare de învățare ar putea să recunoască femelele receptive mai ușor și să se împerecheze cu mai multe dintre ele până mor, așa că au organizat un nou experiment. Masculii poligami și cei monogami au fost puși în câte un recipient, în care se aflau câte o femelă receptivă și cinci femele care nu erau receptive. După o oră, au analizat câți dintre ei s-au împerecheat și au descoperit că masculii poligami au identificat mult mai ușor femelele receptive, în timp ce muștele monogame au pierdut timpul curtând și fiind respinse de femelele care nu erau receptive.

Deși astfel de experimente nu au avut loc pe alte specii, până acum, Brian Hollis intuiește că relația dintre sex și evoluția învățării ar putea să aibă efecte și la alte animale, sau chiar la oameni. "Cred că ne putem face o idee despre ce se întâmplă în natură și de ce avem creierele pe care le avem”, spune el.