Descoperire uimitoare într-o criptă din secolul VII. Ce au văzut arheologii când s-au uitat pe tavan

Acest mormânt este celebru pentru picturile viu colorate din cele patru puncte cardinale. O țestoasă neagră protejează nordul, sudul este apărat de o pasăre phoenix roșie, un tigru alb păzește vestul iar un dragon albastru stă de strajă la est.

Conform profesorului Kazuhiko Miyajima, de la Universitatea Doshisha, care a studiat această hartă după descoperirea mormântului în anul 1998, ar putea fi vorba de cea mai veche hartă astronomică de acest fel din lume. Pe hartă sunt reprezentate, printre altele, linia orizontului, a ecuatorului, cercuri ecliptice (cerc imaginar rezultat prin intersecția planului orbitei Pământului cu o sferă cerească și care constituie traiectoria descrisă de Soare în mișcarea sa aparentă) și traiectoriile mai multor stele.

Deși există și reprezentări cerești mai vechi, așa cum sunt spre de exemplu picturile rupestre vechi de 17.300 de ani din Lascaux, unde pot fi văzute Pleiadele, constelația Taurului și stelele Orion și Aldebaran, majoritatea acestora nu pot fi considerate hărți astronomice pentru că nu conțin reprezentări ale orbitelor stelare sau diagrame ale altor fenomene astronomice.

Mitsuru Soma, profesor de astronomie la Observatorul Astronomic național din Japonia, și Tsuko Nakamura, astronom la Universitatea Daito Bunka, au verificat individual informațiile prezente pe această hartă astronomică și au ajuns la concluzia că este o reprezentare a cerului Chinei din zonele Xi'an și Luoyang. De asemenea, cei doi susțin că această hartă prezenta cerul așa cum arăta cu câteva sute de ani înainte de construcția necropolei Kitora, deși nu au fost de acord cu privire la perioada exactă. Soma susține că reprezintă poziția astrelor așa cum ar fi fost acestea vizibile în perioada 240 — 520 d.Hr, în timp ce Nakamura este de părere că perioada respectivă ar fi fost între anii 120 — 40 î.Hr.