Chiar dacă sună ca un lucru pueril, frica de întuneric este o trăsătură evolutivă pe care am moștenit-o pentru a supraviețui prădătorilor nocturni.
Cercetătorii au emis ipoteza că această frică înnăscută provine dintr-un punct al istoriei umane și se datorează animalelor de pradă care vânau, de obicei, pe timp de noapte , fiindcă acest moment al zilei ne face pe noi, oamenii, să fim deosebit de vulnerabili la atacuri, cauza fiind vederea noastră relativ neadaptată, scrie Descoperă.Acest lucru înseamnă că a fost extrem de important pentru strămoșii noștri să rămână în condiții de siguranță în timpul nopții. În cazul în care nu reușeau să ajungă în adăpost, puteau muri. De-a lungul anilor, această teamă de noapte a devenit instinctuală, iar noi ne confruntăm cu ea și astăzi sub forma unei ușoare anxietăți.Într-un studiu realizat în 2012, cercetătorii de la Universitatea din Toronto, Canada, au lansat o ipoteză că această anxietate nu este o reacție de panică. Acest tip de anxietate se manifestă prin poziția corpului care este prăgătită să te țină departe de pericol prin fugă sau luptă.Frica de intuneric este, în esență, o teamă de necunoscut. Noi nu putem vedea ce este acolo după paravanul de întuneric și acest lucru ne sperie, deoarece imaginația umple golul neștiinței cu cele mai înfricoșătoare lucruri posibile. Pentru oamenii antici aceste frici erau întruchipate de lei și alte animale de pradă, în timp ce pentru oamenii contemporani prădătorii liberi de azi sunt monștrii. La instaurarea acestor frici ”ajută” filmele horror.Majoritatea dintre noi nu ar trebui să se teamă de întuneric, mai ales atunci când avem becuri, ecrane de telefon și televizoare care pot ”lupta” cu întunericul.
