Pisicile și câinii domestici, precum și alte mamifere carnivore, ca focile, leii și urșii, descind cu toate dintr-un grup comun de mamifere străvechi, a căror origine nu este încă elucidată. Recent, însă, cercetătorii belgieni au descoperit fosilele unuia dintre aceste animale, care trăia în păduri acum 55 de milioane de ani.
Vestigiile noii specii, denumită Dormaalocyon latouri (după Dormaal, numele satului belgian unde au fost descoperite fosilele), sunt reprezentate de dinți și oase ale gleznei, care au permis reconstituirea înfățișării aproximative a acestui strămoș al carnivorelor.
Dormaalocyon latouri era un mamifer arboricol de talie mică, având aproximativ 1 kg, și care se hrănea cu insecte și cu mamifere mai mici.
Arăta, se crede, ca o combinație între o mică panteră și o veveriță, având o coadă lungă și un bot ca de pisică.
Carnivorele moderne descind dintr-un grup străvechi, numit carnivoraforme, care a trăit în Paleocen (66-55 milioane de ani în urmă) și Eocen (56 - 33,9 milioane de ani în urmă). Paleontologii de la Institutul Regal de Științe Naturale din Bruxelles au examinat mai multe fosile datând din Eocenul timpuriu. Ei au colectat, din solul din jurul satului Dormaal, aproape 14.000 de dinți fosili, aparținând la 40 de specii de mamifere străvechi.
280 dintre acești dinți, datând dintr-o perioadă timpurie și având o structură foarte primitivă, indică faptul că specia căreia i-au aparținut, Dormaalocyon, se află, din punct de vedere evolutiv, aproape de punctul de origine al carnivoraformelor, indicând, de asemenea, că acestea ar fi originare din Europa.
Structura osului gleznei arată, de asemenea, că Dormaalocyon era un mamifer cățărător; mediul lui de viață ar fi fost pădurile umede care se întindeau la acea vreme pe actualul teritoriu al Belgiei.
Studiul confirmă rezuytatele unor cercetări anterioare ce sugerau că mamiferele carnivore au apărut în Paleocen, înaintea lui Dormaalocyon.
