Sex, dragoste, comuniune, libertinaj și nu, nu e Woodstock. Sunt ingredientele unei comunități religioase fondate în 1860 de către un personaj bizar cu vederi utopice, pe nume Humphrey Noyes. Comunitatea Oneida din New York a fost conceput ca un loc în care credincioșii să se spele de păcate și să atingă perfecțiunea. Și modalitatea de a obține asta se rezuma la…mult sex.
Noyes a studiat religia la Seminarul teologic Andover, transferându-se apoi la Yale. În timpul studenției și-a elaborat o viziune proprie despre perfecționism, credinta că o persoană se poate elibera de păcat printr-o combinație de supunere religioasă și ambiție personală. Partea cu sexul a fost introdusă mai târziu. Noyes era convins în fanatismul lui că atinsese deja perfecțiunea relației sale cu divinitatea, dar și că sfârșitul lumii, conform “calculelor” proprii, avusese loc demult și că oamenii trăiau acum în noua eră. Lesne de înțeles că universitatea i-a transmis să își facă bagajele.
Numai că Noyes a rămas și și-a petrecut o bună bucată de vreme în New York, unde a urmărit și observat pe furiș diverse manifestări ale iubirii fizice și romantice. Și-a adaptat pe parcurs observațiile viziunii sale religioase și a decis să fondeze o comunitate ideală, unde oamenii să își exprime liber erotismul și prin acesta să aducă paradisul pe pământ. Noyes, dezamăgit de mariajul său și de căsătorie în general, era convins că trebuie să existe o modalitate mai bună de practicare a sexului și de a-l folosi în vederea apropierii de divinitate.
Ciudățeniile sale i-au atras și pe alții în joc, care au dorit, de asemenea, înființarea unei comunități exclusiviste. Când numărul adepților a ajuns la 90, Noyes a decis că era momentul să trăiască împreună cu toții, pentru totdeauna. În 1848 s-au mutat în Oneida, ca sa-și pună în practică utopia despre viața veșnică. Așadar, într-o vilă imensă din centrul New York-ului, toți și-au pus la comun proprietățile, într-o versiune originală de comunism. La început, membrii comunității lucrau pământul ca să supraviețuiască, dar pe măsură ce comunitatea s-a dezvoltat, au inceput să se ocupe și de manufactură. În anii ’50-’60 a devenit cunoscută datorită capcanelor pentru animale, iar apoi datorită arginăriei de înaltă calitate, care încă se mai produce și azi.
Mai multe pe historia.ro.
