Familiile cu posibilități foarte mici duc zi de zi o luptă. În multe sate din România, sunt copii care încă se bucură pentru lucruri pe care alții le consideră normale: o masă caldă, o pâine pe masă sau un pachet cu alimente. Aceștia își doresc doar să mănânce pe săturate, să aibă haine potrivite pentru iarnă și să simtă că nu sunt uitați.
În spatele acestor dorințe simple se ascund povești greu de imaginat. Copii care nu știu dacă vor avea ce mânca a doua zi, familii care se descurcă din puținul pe care îl au și tineri care au cunoscut lipsurile încă de la vârste fragede. Mărturiile lor arată cât de grea este viața pentru copiii care trăiesc în sărăcie și cât de mult poate însemna o simplă masă pentru cineva care nu are aproape nimic.
„Niciodată n-am avut o masă bogată”. Familiile care trăiesc de pe o zi pe alta
Pentru unele familii, pregătirea mesei este o grijă zilnică. O femeie în vârstă povestește că nu are întotdeauna suficientă mâncare și că trebuie să se gândească mereu ce va pune pe masă. În ziua în care a fost întrebată despre situația sa, reușise să pregătească doar niște paste pentru dimineață, fără să știe exact ce va găti mai târziu. Întrebată când a avut ultima dată o masă bogată, răspunsul acesteia a arătat cât de multe lipsuri a îndurat de-a lungul vieții.
„Niciodată n-am avut o masă bogată. Am mâncat și ce-a fost.”
Pentru acești oameni, mesele nu sunt alese în funcție de ceea ce și-ar dori să mănânce, ci de alimentele pe care le au la dispoziție. Fiecare zi vine cu aceeași grijă, aceea de a găsi suficientă hrană pentru întreaga familie.
Copiii care își doresc doar să aibă ce mânca
Lipsurile se văd cel mai puternic în răspunsurile copiilor. Unii vorbesc cu greu despre mâncare, în timp ce alții se bucură atunci când primesc ceva de la oamenii care încearcă să îi ajute. Într-una dintre mărturii, un copil spune simplu: „Mâncare am...”, iar un altul vorbește despre biscuiții primiți. Un băiat mai mare povestește că familia sa primește uneori ajutor de la un profesor de religie de la școală, care le aduce alimente. Copilul vorbește și despre problemele dintre părinți, dar și despre dificultățile financiare cu care se confruntă familia. Fiind cel mai mare dintre frați, acesta cunoaște bine greutățile de acasă.
Întrebat cum ar arăta pentru el o masă bogată, copilul nu vorbește despre preparate speciale sau despre mâncăruri scumpe. Răspunsul său este unul simplu, care arată cât de puțin își dorește.
„Păi, nu contează, să fie de mâncare.”
„Mama mea m-a părăsit. Îmi este dor de ea”. Povestea unei fete care a ajuns să caute mâncare prin gunoaie
O altă mărturie dureroasă este cea a unei fete care povestește că a fost părăsită de mamă. Dincolo de problemele materiale, tânăra vorbește despre dorul pe care îl simte și despre absența persoanei de care ar fi avut nevoie în copilărie.
„Mama mea m-a părăsit. Îmi este dor de ea”, spune fata.
Întrebată dacă mama o caută, aceasta răspunde că nu. Tânăra povestește apoi despre condițiile grele în care a trăit și despre perioadele în care lipsa banilor a împins-o să caute prin gunoaie lucruri din care să supraviețuiască.
„Ne culcam prin gunoaie, mâncam din gunoaie”.
Din puținii bani obținuți prin strângerea sticlelor, reușea să cumpere doar câteva alimente ieftine. Uneori avea cinci lei, alteori zece, însă banii erau cheltuiți pentru a avea ce mânca.
