Sorin Roşca Stănescu prezintă argumentele care îl determină să ajungă la concluzia că Liviu Dragnea este artizanul unei operaţii de succes, atât asupra carierei sale politice, cât şi în ceea ce priveşte viitorul PSD.
"Nu este un secret pentru nimeni că actualul şef al socialiştilor români are atârnată de gât o veritabilă piatră de moară. Pe care o duce cu stoicism şi curaj de multă vreme. El a fost condamnat penal cu suspendare într-un dosar destul de discutabil privind referendumul. Acuzaţiile şi probele împotriva sa vizează activitatea sa de om politic la vârf, de şef al campaniei electorale PSD, justiţia ajungând la concluzia că el şi-a depăşit atribuţiile. Şi că a influenţat votul, în modalităţi considerate a fi contrare legii. Condamnarea sa la închisoare cu suspendare nu este definitivă. Deasupra capului stă o veritabilă sabie a lui Damocles. Oricând, la următoarea instanţă, el ar putea fi condamnat cu executare. Ori, în aceste condiţii, carierei sale politice i se pune, nu punct – adică punct şi de la capăt - ci, pur şi simplu, capăt. Observând straniile legături dintre justiţie şi politică, Liviu Dragnea îşi retrage partidul de la guvernare pentru a câştigă timp şi a-şi salva capul în procesul penal. El crede şi speră şi s-ar putea să aibă dreptate, în mare măsură, dacă luăm în calcul nenumăratele coincidenţe în acest sens, că dacă îşi arată obedienţa şi nu îşi încordează muşchii, justiţia va fi mai îngăduitoare cu el. Este un calcul, dacă nu foarte moral, în orice caz, cu şanse de a fi creditat drept realist.
Dar ce legătură poate exista între istoria penală a domnului Liviu Dragnea şi statutul PSD, de partid aflat la guvernare sau de partid retras în opoziţie? Legătura o face ceea ce putem denumi “modul de operare”.
Liviu Dragnea este un politician extrem de abil. Care a crescut şi s-a maturizat constant, în interiorul PSD, apropiindu-se, din ce în ce mai mult, prudent, dar sigur pe el, de funcţia supremă. Este singurul dintre preşedinţii PSD, de după Ion Iliescu, care, înainte de a ajunge în această funcţie, a reuşit să stăpânească toate butoanele de comandă ale partidului. Pentru a mă face mai bine înţeles, voi face o extrapolare la jocul de rugby. Acest sport se bazează, în bună măsură, pe ceea ce numim “ieşirea din grămadă”. Se formează un fel de arici, alcătuit din cei mai puternici jucători ai ambelor echipe, care stau aplecaţi şi se împing unii în alţii, până când arbitrul plasează mingea la bază, la mijlocul grămezii. Câştigă, de regulă, cel mai bine plasat, dar şi cel mai puternic. Acesta preia mingea şi fuge cu ea pentru a înscrie", scrie Sorin Rosca Stănescu.
Citeste continuare pe Coresnews.ro.
