Am avut bucuria să particip la Forumul Tinerilor Români de Pretutindeni, un eveniment găzduit de Administrația Prezidențială și care mi-a trezit o amintire frumoasă. Acum 26 de ani am participat, ca tânăr ziarist, la prima ediție a acestui forum, organizată sub patronajul președintelui Emil Constantinescu. Printre principalii organizatori de atunci se numărau Nicușor Dan, astăzi președintele României, și Sandra Pralong, consilier prezidențial. După atâția ani, drumurile noastre se întâlnesc din nou, în alte ipostaze, dar în jurul aceleiași preocupări: viitorul României și al tinerilor săi. Am spus încă de la preluarea mandatului că investiția în oameni este una dintre prioritățile acestui guvern. Iar românii din diaspora ocupă un loc important în această viziune. Știu că, pentru mulți dintre ei, România înseamnă familia, limba în care au crescut, prietenii și amintirile. Dar înseamnă și o serie de întrebări foarte concrete: dacă m-aș întoarce, ce aș găsi acasă? Aș putea să-mi construiesc aici un viitor? Aș avea aceleași șanse de a-mi pune în valoare pregătirea și talentul? Nu cred că trebuie să le cerem tinerilor să aleagă între România și restul lumii. Generația lor are o libertate de mișcare pe care noi nici nu ne-o puteam imagina. Eu, de pildă, până la 19 ani nu știam cum este să treci granița propriei țări. Ei pot studia, lucra și trăi aproape oriunde. Și este foarte bine că pot face asta. Important este ca, oriunde s-ar afla, să simtă că România rămâne și țara lor, o țară la al cărei viitor pot contribui și în care se pot întoarce, dacă își doresc. Românii din străinătate reprezintă o extraordinară resursă de talent, competență, experiență și legături cu lumea. Dar relația statului român cu ei trebuie să însemne mai mult decât declarații frumoase, întâlniri festive și apeluri la patriotism. Trebuie să însemne încredere, oportunități și proiecte concrete. Mi-aș dori ca ideile discutate la forum să nu rămână doar între pereții sălii în care ne-am întâlnit. Să le analizăm, să le discutăm cu instituțiile și să vedem cum le putem transforma în măsuri și politici publice. Pentru că tinerii nu au nevoie doar să fie ascultați. Au nevoie să vadă că vocea lor contează. Iar datoria noastră este să demonstrăm, prin ceea ce facem, că ideile lor pot deveni realitate. Le mulțumesc organizatorilor — Federația Forumul Tinerilor din România, Liga Studenților Români din Străinătate și Uniunea Studenților din România — pentru invitație, pentru energia lor și pentru munca depusă.
