Noi suntem români....

"Deunăzi, dl Liviu Dragnea, cu umorul fin care îl caracterizează, nu prididea să se refere la șeful guvernului insistînd pe numele „Julien” din cartea sa de identitate. Adică insul nu e de-al nostru. E un venetic venit să ne încurce, să ne colonizeze, să ne scoată la mezat. Or, iată că și dl Traian Băsescu, altfel antipesedist, susține același punct de vedere, e drept ceva mai răstit, mai ostășește, cum îi e felul: „Julien” și „Werner” l-au umilit pe Brâncuși, primul cu o licitație publică ratată, celălalt așezîndu-se, ireverențios, pe unul dintre scaunele de lîngă Masa Tăcerii. De ce am ajuns aici? E simplu. Pentru că pe premier nu-l cheamă Gigi și pe președinte nu-l cheamă Mitică. Oricum, avem, în sfîrșit, consens. De opinia dlui Băsescu mă mir mai puțin. Îl cunosc destul de bine ca să știu că e pasionat de Brâncuși, într-atît încît ia orice afront la adresa artistului ca pe un afront personal. Arta și cultura sunt, pentru fostul președinte, sfinte. Cînd nu iese la televizor, citește multă literatură și răsfoiește albume cu marile capodopere ale muzeelor lumii.

În plus, e un om flexibil, fără obsesia vulgară a consecvenței. Nu e „încremenit în proiect”. Pe vremuri era cu „axa Washington-Londra-București” cu „licuriciul cel mare”, cu Uniunea Europeană. Acum s-a lămurit: discursurile din 2012 ale lui Victor Ponta și ale lui Crin Antonescu erau corecte: străinii ne vor răul, ne vor legume, ne tratează de sus. Pe vremuri, găsea normal să-l demaște pe Victor Ponta drept ofițer acoperit. Acum știe că astea sunt mofturi. Și ca dovadă îl creditează generos pe Robert Turcescu, cel care s-a demascat singur ca ofițer acoperit, într-un moment (televizat) de răpire mistică, dar și cel care, la rîndul lui, îl „suspectează” pe Vlad Mixich de angajamente ascunse. Ce mai, oameni vii, oameni fără principii de lemn, oameni cu simțul realității: azi aici, mîine-n Focșani!

Neîncrederea în străini a dlui Dragnea e mai înduioșătoare, sau poate, mai perversă. Pentru că fostul lui șef și prieten de front, dl Victor Ponta, a apucat să povestească întregii țări că, după mamă, e albanez, iar după tată - italian. Vine, deci, dintr-o familie aciuiată pe-aici în secolul al 19-lea, la solicitarea împăratului austro-ungar, care avea nevoie de mînă de lucru pentru construcții de drumuri. Dl Ponta stă, în această privință, mai prost decît „Werner”, a cărui comunitate trăiește pe pămîntul patriei de vreo opt sute de ani.

A fi român, „mîndru că ești român”, obidit de „oculta mondială”, sortit „dezmembrării”, pîndit, criminal, de hidra „agenturilor”, a sorosistilor, a Bruxelles-ului și a spionajului mondial e, în aceste zile, cum era de așteptat - pentru că e o temă grasă de campanie - marota retorică a partidelor și a presei.

Din păcate, ne-am trezit prea tîrziu! Trebuia să începem curățenia mai demult. Trebuia să nu acceptăm înscăunarea lui Carol I, cel căruia îi datorăm - o recunosc chiar anti-monarhiștii - așezarea țării pe drumul modernității europene. Trebuia să nu luăm modelul primei noastre constituții (cea din 1866) de la belgieni. Trebuia să nu lăsăm o sumedenie de arhitecți francezi să ne umple capitala cu clădiri „străine”: Ateneul Român, Banca Națională, Fundațiile Regale (azi Biblioteca Centrală Universitară), CEC-ul de pe Calea Victoriei, Tribunalul de pe Splai, Ministerul Agriculturii de lîngă Universitate, Facultatea de Medicină din Cotroceni, sau Hotelul Athenée-Palace (azi Hilton). Bine ar fi fost să nu ne dăm nici pe mîna numitului Carol Davila, de fapt un franco-italian (Carlo Antonio Francesco d`Avila), chiar dacă, fără el, am cam fi întîrziat cu învățămîntul medical, cu organizarea primului serviciu autohton de ambulanță, cu deschiderea primelor orfelinate, ba chiar și cu inaugurarea Grădinii Botanice din București (aranjată, vai, împreună cu un horticultor austriac). Fiindcă veni vorba de grădini, să amintim și Cișmigiul, cel mai vechi parc public din București, născut la inițiativa generalului Kiseleff și încheiat cu sprijinul expert al vienezului Wilhelm Mayer. Am zis Kiseleff? Da, „străinul” care a participat la întocmirea Regulamentelor Organice de la noi și care, ca ambasador al Rusiei la Paris, a sprijinit în mod eficace unirea Principatelor", a scris Andrei Pleși.

Citește continuare pe adevarul.ro