Luca Niculescu avertizează că peste 1,5 milioane de copii au suferit o formă de violență. Plan cu 57 de măsuri pentru protecția minorilor

„În ultimele săptămâni am vorbit mult în România despre violența în rândul copiilor și adolescenților. Și, din păcate, de multe ori ajungem să discutăm despre aceste chestiuni atunci când se întâmplă o dramă.

Și nu ar trebui să așteptăm un astfel de eveniment pentru că am vedea că un copil are nevoie de ajutor. Anul trecut, direcțiile de protecția copilului au înregistrat peste 20.000 de cazuri de abuz, de neglijare și de exploatare.

Dar știm, în același timp, și că multe dintre aceste situații nu ajung întotdeauna în atenția noastră”

„Studiile pe care le-am realizat în cadrul acestui proiect ne arată dimensiunea problemei, adică peste 1,5 milioane de copii au suferit o formă de violență pe parcursul vieții.

Și aproximativ 600.000 au trecut printr-o asemenea experiență numai în ultimul an. Sigur că vorbim despre cifre, despre cifre care sunt foarte mari, dar în spatele fiecărei cifre se află un copil. Se află un copil care poate se teme să meargă la școală, care poate suferă acasă, care nu știe cui să ceară ajutor sau, dacă cere ajutor, nu este întotdeauna sigur că este și ascultat. Și tocmai de aceea avem datoria de a face mai mult”

„Nimeni nu poate nega faptul că România a făcut progrese în protecția copilului. Avem instituții, avem legislație, avem oameni dedicați, unii dintre ei sunt aici în sală și vreau să vă mulțumesc.

Dar trebuie să recunoaștem că nu întotdeauna sistemul funcționează așa cum am dori și așa cum ar trebui. Uneori instituțiile sunt cele care nu comunică suficient între ele, alteori reacția vine prea târziu, iar câteodată semnalele pe care le dă un copil în pericol trec neobservate”

„Proiectul pe care îl încheiem astăzi ne ajută să înțelegem mai bine fenomenul și, mai ales, să spunem ce putem face concret.

Foaia de parcurs propune șapte direcții strategice, 57 de măsuri, de la prevenire și identificare timpurie a violenței până la intervenție, recuperare și reintegrare. Și, bineînțeles, că este bine că avem un plan, dar un plan e bine să nu rămână numai pe hârtie.

De aceea solicit instituțiilor responsabile să lucreze împreună, să transforme aceste recomandări în schimbări pe care copiii și familiile lor să le resimtă în viața de zi cu zi”