Gheorghe Copos a transmis astăzi o declarație de presă prin care precizează că nu dorește să revină în viață publică. "În perioada de reeducare pe care am petrecut-o departe de presă, dar și de cei dragi și cunoscuți, perioadă grea, dar generatoare de revelații greu de atins altfel, am decis că pe durata restului vieții mele profesionale, să nu mă mai prezint în față dumneavoastră și a audienței potențiale în nume personal, ci doar implicit, că o posibilă urmare a unor acțiuni pozitive ale companiilor ce se află în proprietatea mea", a afirmat Gheorghe Copos.
Acesta promite că se va ține de cuvânt referitor la această decizie, însă spune că în contextul în care o carte scrisă de către el în 2014 a devenit ținta unui șir de acuzații inexacte și nedrepte, îndreptate împotriva muncii intelectuale executată de el chiar în perioada de reeducare, vrea să facă o serie de precizări.
"Deși nu sunt istoric, sunt un om căruia îi place istoria. Mai mult chiar, sunt pasionat de acest domeniu! În particular m-a interesat mult Napoleon, epoca lui, modul în care a făcut politică, inclusiv prin folosirea relațiilor de familie pentru atingerea scopurilor sale. (...) Spun aceste lucruri tocmai pentru că ele mi-au generat parte din ideile cărții pe care am scris-o, și care tocmai a fost acuzată de un fel de repovestire, inexistentă dealtfel ...
În plus, va precizez atât dumneavoastră cât și celor ce mă acuză, că am citit cartea „Trecute vieți de doamne și domnițe”, de Nicolae Ganea, în care sunt prezentate biografii ale unor personaje istorice din Țările Române , reliefând iarăși modul în care, uneori, căsătoriile acestora erau făcute în scopuri politice. Subiectul era surprinzător de asemănător cu alianțele matrimoniale politice ale familiei Bonaparte. Legat de același subiect, am citit două studii fundamentale: cel al lui Ștefan Andreescu, intitulat „Alianțe matrimoniale ale principilor munteni în secolele XIV-XVI”, și cel al lui Ștefan Gorovei, intitulat „Alianțe matrimoniale din Moldova sec. XIV-XVI”, apărute într-un volum cu titlul „Românii în istoria universală”", spune Gheorghe Copos.
"În ceea ce mă privește, nu am făcut decât să combin aceste două titluri, menționând totodată și perioada analizată - secolele XIV – XVI - și a rezultat denumirea lucrării mele, atât de comentate astăzi. Am adăugat unele informații suplimentare din lucrările lui Constantin C. Giurescu – „Istoria românilor”, Constantin Rezachevici – „Cronologia Țărilor Române” și Nicolae Ganea – „Trecute vieți de doamne și domnițe”. Acestea, și nu altele, au fost sursele de informare pe care le-am folosit în cartea mea. Am citat consistent din ele, dar toate informațiile preluate din studiile și cărțile de mai sus sunt menționate în Notele de subsol.
Personal, nu am auzit de vreun alt autor care să fi abordat subiectul în cauza. Nu am auzit de vreo altă lucrare publicată pe această tema, care să poată servi că sursă de informare. Dacă ar fi existat, în mod cert aș fi făcut referire la ea, deoarece nu am nicio iluzie că, prin încercarea mea scriitoricească, aș revoluționa istoriografia română. Mai mult, o sursă suplimentară, dacă această ar fi existat, ar fi dat și mai multă consistentă lucrării mele. Dar, cum o astfel de lucrare nu este publicatp și nu există niciun exemplar la dispoziția publicului, nu înțeleg cum ar putea fi ea plagiată", a detaliat acesta.
Conform lui, faptul că două lucrări au titluri asemănătoare nu înseamnă că sunt copiate, mai mult sau mai puțin „discret”, sau „repovestite” una după altă.
"Și, un ultim element: „cărțile se scriu din cărți citite, cu câteva idei diferite la origine”; doar geniile au altă posibilitate, iar eu în mod sigur și clar nu mă număr în această categorie", a încheiat Gheorghe Copos.
