„Sunt extrem de periculoase. Acțiunile de sabotaj pot duce la pierderi materiale, dar și la pierderi de vieți omenești. La un moment dat, este dificil să faci distincția între o acțiune de sabotaj și una teroristă, mai ales dacă în urma acesteia există numeroase victime.
Rusia urmărește, prin aceste acțiuni, destabilizarea societății, în sensul creării sau amplificării unei psihoze a războiului, care este deja prezentă în România. Aceste acțiuni duc la scăderea încrederii în instituțiile statului și în capacitatea acestuia de a asigura desfășurarea vieții în condiții de normalitate, securitatea cetățenilor, precum și protecția infrastructurii critice și a întreprinderilor.
În general, Rusia nu urmărește obiective pe termen scurt. Acordă o atenție deosebită creării unor situații care să influențeze procesele democratice, inclusiv alegerile, și să favorizeze aducerea la putere a unor lideri politici și a unor partide care îi sunt favorabile. Acest lucru se realizează tocmai prin cultivarea, la nivelul psihologiei colective, a unei stări de nesiguranță și instabilitate.
Un alt obiectiv este reducerea sau anularea sprijinului acordat Ucrainei și extinderea gamei de ținte vizate, inclusiv asupra întreprinderilor din industria de apărare. Dacă analizăm harta Europei și locurile în care au avut loc astfel de acțiuni, observăm că acestea nu au vizat doar zonele de transport al sprijinului militar sau civil destinat Ucrainei ori întreprinderile care produc echipamente pentru aceasta. Au fost vizate și întreprinderi din industria de apărare națională, precum și unități implicate în dezvoltarea industriei de apărare la nivelul Uniunii Europene.”
