Gabriela Firea, la momentul ”T0”: Misiunea mea, deși pare imposibilă, este posibilă

La ora 18:00, pe strada pavată cu piatră cubică mărginită de Ministerul Sănătăţii şi Teatrul Excelsior se adunaseră deja câteva grupuri pestriţe. Primari de sectoare, consilieri generali care tocmai depuseseră jurământul, simpatizanţi pesedişti şi mai mulţi gură-cască transpirau la umbră în aşteptarea venirii Gabrielei Firea.

Prea puţini erau îmbrăcaţi lejer, cei mai mulţi erau la patru ace: costume negre şi strâmte, cravate care îi sugrumau, ochelari de soare. Alături, o mare de poliţişti de la rutieră, poliţişti locali şi bodyguarzi. Câţiva consilieri generali, învinşi de zăpuşala de afară, au eşuat pe o terasă din apropiere, mâncau îngheţată şi fumau. ''Vedetele'' au început să sosească după ora 18. Prima, Rodica Popescu Bitănescu, o foarte vocală susţinătoare a Gabrielei Firea şi a PSD.

''Hai să trecem un pic prin Piaţă, a început protestul'', zice Nicuşor Dan. ''Hai să mergem, oricum e la 7 jurământul'', îi răspunde cineva. Şi grupul USB pleacă.

Rămân pesediştii, care sunt tot mai mulţi. Apare un tip îmbrăcat într-un costum gros, de un bleumarin spălăcit, în carouri mari şi cu o batistă tot în carouri în buzunar.

Poartă ochelari de soare negri şi are o bărbuţă rară, de o culoare incertă. Se înfige în grupul de primari PSD, îi salută, dă să intre în vorbă cu ei. Câţiva îl salută, schimbă câteva vorbe, dar apoi se întreabă nedumeriţi cine e. Era Edmond Tălmăcean, fostul pedelist ajuns celebru pentru tentativa de dans-tribute Michael Jackson din studioul unei televiziuni, acum membru UNPR.