Nemuritorului prim-ministru al României ar trebui să i se recunoască măcar vreun record mondial în ceea ce privește supraviețuirea în condiții extreme, se arată într-unI s-au aruncat bombe peste bombe fără niciun efect. Nu l-a clintit nici nucleara lu' Turcescu și nici dosarul lui Băsescu. Stai să vezi ce nu credeai că o sa i se întâmple e micul lui dejun preferat. El este nimeni altul decât Victor Indestructibilului Ponta, se arată într-un editorial din Adevarul.
A mers pe sârmă pe langa Crin Antonescu. A stat agățat de un ultim fir de păr din podoaba capilară a lui Traian Basescu. A traversat deșertul electoral iohannesian timp de 40 de zile fără sa transpire și fără să slăbească, poate chiar s-a îngrășat. Și unde a ajuns el și unde sunt ei (paradoxal, întrebarea este validă și în cazul președintelui Klaus Iohannis). Reziliența sa, capacitatea de a ignora evidențele și simplul fapt că nu îi pasa de nimic îl fac toate la un loc un soi de învingător.
Omul care a râs în nas adevărului. Parcă mai ieri auzeam voci spunând că nu-l apucă primăvara la Palatul Victoria și uite că se termină vara, dăm în toamna, iar singura-i plecare a fost una în soarele ieftin al Floridei. Din care s-a intors nu cu chef de munca, ci cu chef de caterincă, așa cum îi stă bine oricărui șmecher. Execuția durează la fel de mult precum construcția de autostrăzi și e cam la fel de sigură. Voință politică pare să existe, mai puțin puterință. De după cortină se ițesc fețele lui Liviu Dragnea și a generalului Oprea, ieșiți la încălzire în speranta unui mandat. Te cam ia cu fiori.
Pleacă Victor Ponta doar ca să îl vedem noi plecat? Nu de alta dar rezervele nu ne dau speranțe în mai bine. Să nu uităm că i-au fost alături pe Stadionul National cântându-i „La Multi Ani!” din toată inima, împreună cu 70.000 de pesediști cărora nu le era jena să își aducă aminte de serbările ceaușiste. Și tot acolo era și PNL când lansau la apa USL. Așa că toți sunt o apa și-un pământ. Pe cei de la fostul PDL îi bănuiesc că priveau cu jind. Ocupați cu decapitarea premierului, într-o telenovela interminabilă, am uitat că nu e vina lui pentru ceea ce este. E mai degraba vina celor care l-au inventat.
Și mai neplăcut e că nu putem numi cu exactitate pe cineva anume, pentru că dacă am găsi vinovații, i-am bate cu bețe la tălpi și i-am pune să se jure că nu mai fac. Până la urmă, Victor Ponta este produsul culturii noastre sociale, organizaționale, politice și tot așa. O fi el în sine un eșec, dar e al nostru și nu dispare cu una cu două. Atunci când faci strategii cu ministrul Teodorovici, reforme cu Rovana și caritate din ușa bisericii din Pipera nu ai cum să scoți din eprubetă altceva decât pe actualul premier. Să nu uităm că aparține unei generații din care mai fac parte Elena Udrea, Darius Vâlcov și Dan Șova. Așa că să recunoaștem că e o vină colectivă pe care cumva trebuie să ne-o însușim, pentru că oamenii ăștia nu au apărut de nicăieri. S-au jucat pe străzile de lângă noi, au mers cam la aceleași școlii ca și noi și nu au locuit pe lună până au ajuns prin Guvern.
Și atunci ce e de făcut în afară de plecarea lui Victor Ponta de la Guvern, fie-i primită demisia? Nu e ca și când am avea niște cadre politice de nădejde, gata să slujească patria. Tare mi-e teamă că așa cum Victor Ponta a fost mai dezamăgitor decât predecesorii săi, tot așa o să o ducem și cu cine o să-i succeadă la Guvern. Speranțele în viitorul apropiat tind spre zero. Așa că parcă aș prefera un naiv din societatea civilă unui experimentat crescut la sânul unui partid din cele tradiționale. O sursă de speranță ar fi în proaspăta mișcare a doctorilor, dacă reușesc să găsească printre ei câțiva oameni echilibrati, care să înțeleagă că misiunea lor nu e să crească salariile, ci să reformeze sistemul din temelii. Și tot așa ar putea să mai apară câțiva și din alte categorii sociale defavorizate de către dezastrul guvernamental repetat.
Presiunea socială și civilă permanentă, fără accente anarhice și încercări de a obține avantaje imediate, ar fi perfectă. Altfel, creșterile salariale sunt drumul sigur spre dezastru și în acest caz nici că mai are rost să îl debarci pe Victor Ponta. Admit că sună utopic sau măcar nerealist pentru cum arată societatea civilă, dar știm cu siguranță că sunt mai mulți oameni întregi la cap în zona aia decât în clasa politică. Și nu restrângeți societatea civilă la ONG-uri.
Așa că mai degrabă aș privi cu speranță spre naivi, pentru că altfel e ca și când mi-aș planifica drumul spre Viena pe autostradă în ziua în care îl numesc din nou Ministrul Transporturilor pe Ludovic Orban. Ori să repeți același experiment așteptând rezultate diferite nu pare cea mai deșteaptă soluție. În ceea ce îl privește pe Victor Ponta, nu sunt multe de spus. Procesul s-a terminat demult și sentința e deja pusă în ochii opiniei publice. Poate ar fi timpul să stea liniștit la masă cu procurorii de la DNA. Și să fie un bun creștin așa cum pretindea în campania electorală că e și să își ispășească pedepsele – oricare ar fi ele – cu încrederea că o face pentru noi toți.
