Acum cinci ani, pe 13 septembrie 2011, era adoptată, la Washington, la cel mai înalt nivel, Declarația Comună de Parteneriat Strategic pentru Secolul XXI dintre România și Statele Unite ale Americii. În aceeași zi se semna și Acordul privind sistemul antirachetă, care și el împlinește tot 5 ani. Dar despre el am mai scris și vorbit, despre Declarație și cum s-a născut ea - mai puțin, scrie Bogdan Aurescu, într-un editorial publicat pe Hotnews.ro. "Sunt convins că Parteneriatul Strategic dintre România și Statele Unite are viitor, pentru că răspunde unui interes comun: România are nevoie de America, dar și America are nevoie de România ,mai ales acum, în aceste vremuri complicate, în Europa și în regiunea Marii Negre. Dar dincolo deasta, este un Parteneriat care este "durabil și pe termen lung" pentru că avem aceleași valori și apărăm aceleași principii - așa cum sunt ele trecute în Declarația Comună de acum cinci a
"În 2010, atunci când a început negocierea Acordului antirachetă, care avea să devină un proiect-fanion al dimensiunii de securitate a Parteneriatului Strategic, am considerat că este necesar să avem o abordare mai profundă și mai - proaspătă - a Parteneriatului, mai ordonată pe priorități și pe linii de acțiune, care să așeze dimensiunile diverse ale Parteneriatului într-o logică de lucru echilibrată și mai eficientă. După 14 ani de la lansarea sa, în 1997, Parteneriatul crescuse foarte mult deja, având însă nevoie de o gestionare mai bună a etapei superioare în care intrase.
În plus, nu exista, până atunci, nici un document bilateral care să consacre expres Parteneriatul Strategic româno-american. Pe de altă parte, era necesar ca și celelalte dimensiuni ale Parteneriatului (mai ales economică, dar și cea privind relațiile interumane, de cercetare, inovare, cultură și altele) să ajungă la nivelul de excelență al dimensiunii politico-militare. De asemenea, am constatat că nu avem un mecanism de Dialog Strategic Structurat, în cadrul căruia să se examineze ansamblul cooperării bilaterale.
Prin urmare, atunci când am fost numit șef al delegației române de negociere pentru Acordul antirachetă, am fost desemnat și ca negociator-șef din partea României pentru Declarația Comună de Parteneriat Strategic.
Inițial văzut, alternativ, ca Memorandum de Înțelegere sau că Declarație politică între România și Statele Unite ale Americii privind Parteneriatul Strategic dintre cele două state, documentul a început să fie negociat în paralel cu negocierile pentru Acordul antirachetă. În paralel, dar separat, deoarece în Departamentul de Stat erau direcții diferite care gestionau cele două procese. Din acest motiv, la începutul lui septembrie 2011 Acordul era de mult finalizat - mai erau doar ceva corecturi tehnice de operat, chestiuni de traducere și formalități interne, în timp ce textul declarației era abia un pic peste jumătate convenit. Deși avusesem un schimb intens de proiecte: în 2010 partea română trimisese prima sa propunere de text, apoi în mai 2011, în iunie am primit un contra-proiect american, urmat de reacția noastră, urmată din nou de un proiect american în august și apoi de o nouă reacție a noastră la început de septembrie. Era așadar nevoie să finalizăm textul înainte de vizita președintelui României Traian Băsescu, pe 13 septembrie 2011.
Așa că, pe 7 septembrie 2011, eram de dimineață în aeroportul Otopeni, împreună cu colegul meu Ionuț Galea și foarte multe hârtii, puse în rucsacuri și genți de mână. Așteptăm avionul Lufthansa spre Frankfurt, de unde trebuia să ne îmbarcăm pentru Washington. Aveam doar o oră și ceva în aeroportul din Germania. Iar avionul întârzia. După aproape o oră de așteptare, plecăm. La Frankfurt, alergăm disperați prin aeroport. Mai erau 10 minute până la decolarea pentru Washington. Deși îi rugasem să ne aștepte, deși era tot un zbor Lufthansa, găsim o poartă închisă și avem timp să privim transpirați și nervoși, după ce am tras prin tot aeroportul de toate hârtiile alea, cum avionul nostru se îndrepta încet, dar sigur, spre pistă", scrie Bogdan Aurescu.
Citește continuarea pe Hotnews.ro
