Eu unul m-am rezumat doar la o mirare îndelungă cînd am auzit de apelul public al avocatului Veronel Rădulescu (avocatul Elenei Udrea) făcut către tot felul de instituții care să devină operative. Dar am pus asta pe o tentativă de speculare sentimentală a situației dramatice în care se află Elena Udrea, despărțită de fiica sa.
Cînd e vorba de părinți și de copii, toți suntem ceva mai îngăduitori și ni se înmoaie sufletele. Singurul om din toată presa care a pus o lupă pe liberarea vizibil organizată a Elenei Udrea a fost ziaristul Ion Cristoiu. Felicitările mele și ale celor care iubesc această meserie. Cristoiu a fost singurul din toată presa care și-a rezervat timp pentru a analiza succesiunea și rapiditatea suspectă a manevrelor birocratice pentru ca de la ICCJ decizia să ajungă prin Mexic pînă la autoritățile din San Jose și mai apoi, cu un efort de tip megamaraton, pînă la conducerea penitenciarului în care se afla Coana Joițica.
Ion Cristoiu a fost primul care a pus întrebarea dacă liberarea Elenei Udrea a fost o operațiune de stat? Întrebarea lui Ion Cristoiu sugerează și răspunsul. Numai cu o implicare puternică a insituțiilor statului o asemenea operațiune putea să aibă sorți de izbîndă. Dar nu a statului român. Statul român, dintr-o dată lovit de omenie și bunătate? Ce să spun! Nu cred în sentimentele omenești ale unei mașinării birocratice din România nici să mă împușcati! Așa ceva nu se execută decît la ordin. Nici MAE nu mișcă și nici serviciile secrete românești nu excelează în rapiditate. Toți mor de frică să nu calce pe bec și să rămînă fără post. Numai cu o decizie de sus o asemenea operațiune s-ar fi putut desfășura.
Ei bine, eu nu cred că decizia a venit de la SRI sau de la Klaus Iohannis, indiferent cît efort au depus oameni din serviciile secrete românești. Nici ideea că unii ar fi fost preocupați să-i facă o bucurie lui Traian Băsescu de Moș Ajun nu merită luată în calcul.
Liberarea accelerată a Elenei Udrea din penitenciarul costarican depășește cu mult capacitatea serviciilor și a insituțiilor românești de a apăsa pe butoane și de a dirija o asemenea operațiune peste mări și țări.
