Andrei Pleșu a scris în Dilema Veche un editorial intitulat " Electorale" în care dezbate camapania electorală pentru prezidențiale, dar mai ales îl critică dur pe Victor Ponta despre care spune că are grimasa unui "tânăr fălcos și șucar", "admiră comunismul chinez", "spune că a zis măi în loc de fă" și totodată, "este scutit de orice efort de gândire, datorită existenței lui Traian Băsescu".
Poți căuta cu lumînarea o dezbatere de idei, de viziuni, de principii. Nu vei găsi decît grobiene hărțuieli private și de partid. Te poți întreba, „bătrîn și neliniștit“, cu ce soluții palpabile, cu ce argumente, cu ce strategii de perspectivă intră în arenă principalii combatanți. Nu vei da decît peste promisiuni vagi și peste o frazeologie obosită, de pețitori fără imaginație. Cel mai norocos dintre toți e dl Victor Ponta: existența lui Traian Băsescu îl scutește de orice efort consistent de gîndire. N-are nevoie de competențe specifice, de vreun program economic solid, de inteligență managerială. E suficient să se strîmbe, cvasizilnic, la președinte. Ne vorbește de nazism, umblă prin China pentru a-și declara admirația pentru comunismul asiatic, pretinde că n-a zis „fă“, ci „măi“, și își plimbă prin țară grimasa de tinerel fălos și șucar „de crapă mîțele (și tîrgoveții) jucîndu-se cu el“. Ideea principală a unei astfel de campanii e că „va fi bine, va fi foarte bine, va fi din ce în ce mai bine“. Construcția de bază va fi o demolare: demolarea băsismului. „Singura soluție: înc-o revoluție!“ Și cam asta e tot. Ceilalți combatanți promit ba o „țară frumoasă“, ba suspendarea președintelui, fie și după ce și-a încheiat mandatul, ba „dreptate“, ba autostrăzi generoase (devenite, între timp, o adevărată utopie națională), ba „creșteri“ (fanteziste), ba „reduceri“ (arbitrare). Inflație de vorbe, abuz de gesticulație, atmosferă de îmbrînceală generală. Din cînd în cînd, președintele însuși pune piper pe rană, ca să învioreze spiritele…
Mai ulte pe dilemaveche.ro
