Sofia Vicoveanca, mesajul cutremurator pe care l-a transmis

Postarea este de fapt o poezie scrisa chiar de artista.

"N-aș vrea să dau sfaturi, dar anii m-au făcut să mă gândesc, totuși, la faptul că nu luăm nimic cu noi, pentru că goi venim pe lume, goi plecăm din lume...

OMULE, NU TE GÂNDEȘTI?

Omule, un'te grăbești?
Spre ce zări? Mereu tânjești
S-aduni averi împărătești,
Iar timpul zboară - cât clipești,
Și viața-n van ți-o risipești...
Omule, nu te gândești?

Sufletu-și are legea lui,
Mereu năuc, mereu hai-hui,
Nu are vârsta trupului...
Prins de fiorul dorului,
Scrumit în para focului,
Nu dă socoată nimănui...

Acestea-s clipe 'nălțătoare...
OMULE, stai! Chiar dacă doare,
Gândește-te la mica floare,
Că ne-ncalzim l-același soare,
Că toate-n lume-s trecătoare,
Nici eu, nici tu, n-avem scăpare! (Publicată în volumul "Taine în adânc păstrate", 2009)", a scris Vicoveanca.

Sofia Vicoveanca s-a născut la data de 23 septembrie 1941 în comuna Toporăuți (Toporuica de astăzi), localitate aflată în apropiere de orașul Cernăuți (astăzi în Ucraina), primind la naștere numele de Sofia Fusa.
Solista Sofia Vicoveanca a făcut cunoscută zona Bucovinei prin cântecele sale încărcate de emoții și stări ale țăranului moldovean. A interpretat cântece de joc, balade și doine, cântece de leagăn din zona Bucovinei. Cântece ca „Lume, lume trecătoare; M-am sfădit rău cu bădița; Am avut un pui pe lume; Bătrânețea când te bate; Săracă vecina mea; Bucovină, mândră floare; Ăsta-i joc din Bucovina” etc. stau martore dedicării sale folclorului românesc.

A jucat și în câteva filme românești, dovedind un real talent actoricesc. A publicat două volume de versuri: Dureri ascunse (1996) și Cu inima-n palme (2004).