Finlanda trece printr-o transformare geologică începută în urmă cu mii de ani și care continuă și astăzi. În special pe coasta de vest, terenul se ridică lent după presiunea exercitată de uriașa calotă de gheață din timpul ultimei ere glaciare. În zona Golfului Botnic, procesul este suficient de amplu încât sute de hectare de teren să iasă anual de sub apă.
Fenomenul are însă și consecințe juridice surprinzătoare. Faptul că o nouă suprafață de uscat apare în fața unei proprietăți de pe malul apei nu înseamnă automat că aceasta intră în posesia proprietarului celei mai apropiate case.
De ce se ridică terenul din Finlanda
În timpul ultimei ere glaciare, greutatea enormă a calotei de gheață scandinave a apăsat scoarța terestră. În anumite regiuni, terenul a fost coborât cu peste 500 de metri.
După retragerea gheții, în urmă cu mai bine de 10.000 de ani, scoarța terestră a început să revină lent către poziția sa inițială. Procesul poartă numele de recul postglaciar și continuă până în prezent.
Potrivit informațiilor prezentate de ECONews, ritmul este deosebit de vizibil în regiunea Kvarken, unde terenul se ridică cu aproape un centimetru în fiecare an.
În sud-estul Finlandei, viteza este mult mai redusă și ajunge la mai puțin de trei milimetri anual.
Aproximativ 700 de hectare de teren apar în fiecare an
Amploarea fenomenului poate fi observată cel mai bine în zona Golfului Botnic.
NASA estimează că aici aproximativ 700 de hectare de teren ies anual de sub apă. Cifra se referă la transformarea întregii regiuni și nu trebuie interpretată ca o suprafață care se adaugă automat fiecărei proprietăți de pe coastă.
Institutul Național Finlandez de Cadastru și Topografie estimează că în zona Golfului Botnic terenul ar mai putea continua să se ridice cu până la aproximativ 100 de metri în viitor.
Astfel, peisajul coastei se modifică lent, însă consecințele acestei schimbări pot deveni foarte concrete pentru proprietarii terenurilor aflate în apropierea apei.
Terenul nou nu aparține automat proprietarului casei de lângă apă
Una dintre particularitățile acestui fenomen este diferența dintre poziția actuală a țărmului și limita legală a unei proprietăți.
În Finlanda există termenul „vesijättö”, folosit pentru terenul care a fost cândva acoperit de apă și care a devenit ulterior uscat. Acesta poate apărea în urma ridicării naturale a terenului, a scăderii nivelului apei sau a extinderii vegetației către suprafețele acvatice.
O asemenea suprafață nu devine automat proprietatea persoanei al cărei teren se află cel mai aproape de noul țărm.
În anumite situații, terenul poate rămâne în proprietatea celui care deținea zona înainte ca aceasta să fie acoperită de apă. Există și cazuri în care suprafața este legată de o zonă de apă aflată în proprietate comună, administrată de o osakaskunta.
Prin urmare, natura poate modifica treptat forma coastei fără ca limitele cadastrale să se deplaseze în același ritm.
O casă aflată cândva lângă apă poate ajunge să aibă teren între ea și țărm
Schimbarea poate fi observată foarte clar în cazul cabanelor și locuințelor aflate pe mal.
O proprietate care avea odinioară acces direct la apă poate ajunge, după zeci sau sute de ani, să fie separată de țărm printr-o suprafață de teren nou formată.
Din punct de vedere juridic, însă, acest lucru nu înseamnă neapărat că proprietarul casei a dobândit automat și noul teren.
Institutul Național Finlandez de Cadastru și Topografie atrage atenția asupra faptului că modificările naturale ale terenului nu duc automat la schimbarea limitelor proprietăților.
Astfel, simpla poziție a apei la un moment dat nu este suficientă pentru a stabili cine deține suprafața de uscat apărută între proprietate și țărm.
Problemele generate de modificarea naturală a țărmurilor nu sunt deloc noi.
Documente istorice din Östhammar, Suedia, consemnează plângeri datând încă din anul 1491. Retragerea apei modificase atunci zona de coastă atât de mult încât vechiul port al orașului devenise inutilizabil.
Exemplul arată că ridicarea terenului și transformarea țărmurilor pot avea efecte vizibile asupra comunităților umane chiar și atunci când procesul se desfășoară extrem de lent.
Proprietarii de terenuri de pe coastă au totuși posibilitatea de a solicita, în anumite condiții, dobândirea suprafeței de teren rezultate în urma retragerii apei.
Procedura oficială este gestionată de Institutul Național Finlandez de Cadastru și Topografie. Un topograf cadastral verifică dacă terenul îndeplinește condițiile necesare, îi stabilește valoarea și determină suma care trebuie achitată proprietarului existent.
După finalizarea procedurii, schimbarea este consemnată în registrul proprietăților.
Procedura durează, în medie, aproximativ șapte luni, însă unele situații pot necesita mai mult timp. Lucrările de teren pot fi, de asemenea, întârziate în perioada rece.
Cât costă procedura pentru terenul de lângă o cabană
Dobândirea unei astfel de suprafețe nu este gratuită.
Conform informațiilor prezentate în material, pentru terenurile asociate unei cabane, costul mediu al procedurii se situează în jurul valorii de 2.000-3.000 de euro.
Această sumă reprezintă costurile procedurii și nu include despăgubirea care poate fi datorată proprietarului terenului și nici eventualele taxe aplicabile.
Prin urmare, apariția unei suprafețe noi de uscat nu înseamnă automat că proprietarul unei cabane primește gratuit o extensie a terenului său.
Ce trebuie să verifice proprietarii înainte de a construi
Pentru cei care dețin proprietăți pe coasta Finlandei, schimbarea liniei țărmului poate crea situații complicate.
Înainte de construirea unui ponton, extinderea curții sau realizarea altor amenajări pe terenul nou apărut, este importantă verificarea limitei cadastrale și a statutului juridic al suprafeței respective.
O zonă care pare, la prima vedere, parte din proprietate poate aparține de fapt unei alte persoane sau unei structuri de proprietate comună.
Ridicarea terenului nu este același lucru cu scăderea nivelului mării
Fenomenul din Finlanda trebuie diferențiat de o eventuală retragere sau scădere a nivelului mării.
În timp ce terenul din anumite regiuni ale Finlandei continuă să se ridice ca efect al reculului postglaciar, nivelul global al mărilor este influențat de schimbările climatice și de încălzirea globală.
Evoluția viitoare a regiunii Golfului Botnic va depinde, astfel, de interacțiunea dintre ridicarea terenului și creșterea nivelului mării.
Finlanda oferă un exemplu neobișnuit despre felul în care un proces geologic început după ultima eră glaciară continuă să modeleze și astăzi harta unei țări. Pentru natură, schimbarea se produce aproape imperceptibil, însă pentru proprietarii de terenuri poate ridica întrebări foarte concrete despre limite cadastrale, drepturi de proprietate și folosirea noilor suprafețe de uscat.
