O insulă nelocuită din apropierea Zanzibarului a devenit un exemplu spectaculos de conservare a naturii, după ce o profesoară din Germania a decis să-și investească economiile într-un proiect neobișnuit. Sibylle Riedmiller a descoperit în 1991 insula Chumbe și reciful de corali din jurul acesteia, iar câțiva ani mai târziu zona a fost transformată într-un sanctuar marin protejat.
Povestea insulei Chumbe începe în aprilie 1991, când Sibylle Riedmiller naviga în apropierea Zanzibarului. În timpul călătoriei, femeia a observat o insulă aparent lipsită de viață omenească, dar care ascundea un ecosistem marin remarcabil.
Reciful de corali din jurul insulei era într-o stare mult mai bună decât multe dintre recifele din regiune. În acea perioadă, practicile de pescuit distructive, inclusiv folosirea dinamitei, afectau grav ecosistemele marine de-a lungul coastei Tanzaniei.
Pentru Riedmiller, Chumbe nu a fost doar o insulă exotică. A văzut aici șansa de a salva un ecosistem unic, potrivit publicației Marine Policy.
Și-a investit propriile economii pentru a salva insula
Sibylle Riedmiller, specialistă în educație și dezvoltare, ajunsese în Tanzania încă din anii 1980, unde lucrase în proiecte de ajutor internațional și educaționale.
Experiența acumulată în regiune, dar și preocuparea pentru degradarea mediului marin au determinat-o să conceapă un proiect prin care insula și reciful să poată fi protejate pe termen lung.
În locul unei simple interdicții de acces, Riedmiller a imaginat un sistem bazat pe conservare, educație și ecoturism. Ideea era ca veniturile generate de un turism atent controlat să finanțeze protejarea ecosistemului.
Între 1991 și 1994, organizația Chumbe Island Coral Park Ltd. a purtat negocieri cu autoritățile din Zanzibar pentru protejarea oficială a zonei.
Momentul decisiv a venit pe 24 decembrie 1994. Reciful din vestul insulei și zona forestieră au primit statut de protecție, iar sanctuarul marin a fost desemnat drept zonă „no-take”.
Acest statut a însemnat interzicerea pescuitului și a altor activități de exploatare a resurselor naturale din interiorul zonei protejate.
Un ecosistem marin aproape neatins
Chumbe avea mai mult decât un simplu recif de corali. În jurul insulei se găseau zone cu ierburi marine, habitate intertidale, o peșteră de mangrove și o pădure de corali fosilizați.
Pe insulă exista și un far istoric, alături de mai multe clădiri abandonate.
Faptul că accesul fusese limitat în trecut, inclusiv din cauza utilizării militare a zonei, a contribuit la conservarea ecosistemelor.
Sanctuarul marin acoperă aproximativ 30 de hectare și a devenit una dintre cele mai importante componente ale proiectului de conservare.
Chumbe este considerat primul parc marin administrat din Tanzania și unul dintre primele exemple de zonă marină protejată creată și gestionată printr-un model privat.
Foști pescari au devenit rangeri
Una dintre soluțiile care au contribuit la succesul proiectului a fost implicarea comunității locale.
Foști pescari au fost recrutați și instruiți pentru a deveni rangeri ai zonei protejate. Experiența lor era extrem de valoroasă, deoarece cunoșteau foarte bine apele din jurul insulei și practicile de pescuit din regiune.
În acest fel, proiectul nu doar că a contribuit la protejarea recifului, ci a oferit și alternative profesionale oamenilor din comunitățile locale.
Rangerii au avut un rol important în supravegherea zonei și în prevenirea activităților ilegale de pescuit.
Turismul a început în 1998
Proiectul nu a exclus complet turiștii. Din contră, ecoturismul a devenit una dintre sursele prin care conservarea putea fi finanțată.
În 1998 a fost lansată activitatea turistică, însă infrastructura a fost concepută astfel încât impactul asupra mediului să fie cât mai redus.
Pe insulă a fost construit un mic ecolodge, iar facilitățile au fost realizate folosind principii de protecție a mediului. Printre soluțiile adoptate s-au numărat energia solară, colectarea apei de ploaie, toaletele cu compostare și sisteme pentru tratarea apelor uzate.
Banii obținuți de la vizitatori au fost utilizați pentru administrarea zonei protejate și pentru programele de conservare și educație ecologică.
Un alt element esențial al proiectului Chumbe a fost educația.
Elevii din școlile locale au fost invitați pe insulă pentru a descoperi direct ecosistemele marine și terestre. Copiii au putut învăța despre recifele de corali, ierburile marine, pădurile insulare și speciile care trăiesc în aceste habitate.
Profesorii au fost, de asemenea, implicați în proiecte educaționale, astfel încât informațiile despre protejarea mediului să poată fi transmise și după revenirea elevilor în comunitățile lor.
Modelul Chumbe a ajuns să fie analizat în lucrări dedicate ecoturismului și conservării, tocmai datorită combinației dintre protecția mediului, educația ecologică și turismul cu impact redus.
O insulă care a devenit un model de conservare
Ceea ce a început în 1991 ca o investiție personală într-o insulă nelocuită s-a transformat într-un proiect complex de protejare a naturii.
Chumbe demonstrează că turismul și conservarea mediului pot fi integrate într-un singur model, atunci când activitățile turistice sunt atent controlate, iar veniturile sunt reinvestite în protejarea ecosistemului.
Astăzi, povestea insulei este construită în jurul a trei direcții principale: conservarea naturii, educarea oamenilor și utilizarea ecoturismului pentru susținerea financiară a proiectului.
Pentru Sibylle Riedmiller, insula descoperită în 1991 nu a reprezentat doar un paradis tropical. A devenit locul în care o investiție personală s-a transformat într-un proiect de conservare cu impact asupra unei întregi comunități și asupra unuia dintre cele mai fragile ecosisteme marine din regiune.
