Este extrem de interesant, dat fiind subiectul care trezește atât de multe sensibilități adesea dureroase, de văzut cum este el abordat în analizele externe, adesea ele însele expresia unor poziționări superioare de politică externă sau reflectându-le direct sau indirect.
Este extrem de interesant, dat fiind subiectul care trezește atât de multe sensibilități adesea dureroase, de văzut cum este el abordat în analizele externe, adesea ele însele expresia unor poziționări superioare de politică externă sau reflectându-le direct sau indirect. Citeste mai mult: adevarul.ro/news/politica/unirea-moldovei-romania-solutia-intrarea-ue--1_57eb83d95ab6550cb814c74f/index.html
Este extrem de interesant, dat fiind subiectul care trezește atât de multe sensibilități adesea dureroase, de văzut cum este el abordat în analizele externe, adesea ele însele expresia unor poziționări superioare de politică externă sau reflectându-le d
Interesantă abordare deoarece este, în primul rând, profesionistă, apoi făcută cu detașarea necesară unei așezări în context, ceea ce, poate, firesc, lipsește mult prea adesea – firesc lucru – celor aflați mult prea aproape de zonă sau influențați de raționamente situaționale imediate generate de evoluții locale.
„De 25 de ani, Moldova oscilează între două influențe, cea europeană și cea rusă. Aceasta se reflectă pe scena politică internă și duce la divizarea comportamentului electoral. În acest moment, opoziția care este favorabilă Rusiei se află în fruntea sondajelor, în timp ce elitele pro-europene compromise datorită unei lungi istorii de certuri politice, scandaluri financiare și de afaceri de corupție, are dificultăți în a se uni. Iată de ce unii cetățeni ar lua în considerare o alternativă la dilema moldovenească: unificarea țării lor cu România, chiar dacă asta ar însemna redesenarea frontierelor de est ale Uniunii Europene”.
Este posibil? Pe ce baze reale în raport cu contextul situației de acum din Europa și al relațiilor cu Rusia? Vorbim iarăși de un vis pe care dorim să-l facă din nou și din nou să treacă un Pod de Flori sau au apărut, tocmai datorită acestui nou context, date noi care să permită o construcție strategică îndrăzneață?
„Criza politică persistentă prin care trece Moldova, îndepărtarea de visul european și neliniștea provocată de comportamentul Rusiei au favorizat renașterea unui curent de gândire care, cu puțin timp în urmă, părea condamnat la uitare definitivă și cantonato doar în zona câtorva cercuri extremiste: unionismul... obiectivul declarat ar fi de a se ajunge la o nouă reunificare cu România, la un secol distanță de prima, adică în 2018. În momentul în care UE este cutremurată de decizia UK de a a părăsi sistemul, această voință politică de a abandona orice suveranitate tocmai pentru a intra în UE, antrenând totodată și o schimbare de frontiere, poate să pară un lucru paradoxal. Dacă se realizează, ar fi într-o anumită măsură comparabilă cu unificarea celor două Germanii în 1990, însoțită de integrarea automată a fostei RDG în Comunitatea Europeană”.
Citește mai mult aici
