Unde merg prostituatele când "ies la pensie"?

Carmen Munoz, o fostă prostituată din capitala Mexicului, şi-a prezentat povestea într-un interviu BBC, relatând cum a ajuns ea să amenajeze un loc pentru colegele de breaslă care nu mai prezintă interes pentru clienţi.

Femeia a insistat timp de 13 ani pentru ca autorităţile din capitala mexicană să aloce fonduri pentru azilul pe care l-a înfiinţat pentru întrajutorarea celor în situaţia ei.

Într-o noapte, Carmen a trecut pe lângă o prelată murdară, sub care a crezut că se ascund copii. A avut surpriza să-şi găsească nişte foste colege alături de care muncise pe stradă, ghemuite pentru a se încălzi.

„Este dureros, te doare sufletul să le vezi aşa!”, a spus Munoz, care le-a cumpărat cafea şi le-a dus la un hotel să se încălzească. Atunci a realizat câte astfel de femei sunt repudiate complet de societate. După ce nu mai sunt capabile să-şi presteze munca pe stradă, aceasta este soarta care le aşteaptă pe toate.

Cu ajutorul unor artişti cunoscuţi şi a câtorva camarade, Carmen a atras atenţia asupra situaţiei fostelor prostituate în vârstă şi fără domiciliu sau familie şi, într-un final, a reuşit să convingă autorităţile să le susţină.

Actualmente, azilul fostelor prostituate se alfă într-o clădire din sec. 18, chiar aproape de centru. Adăpostul de numeşte Casa Xochiquetzal, după numele zeiţei aztece a feminităţii şi este locul unde proscrisele societăţii se pot retrage în linişte, primesc o masă caldă şi un pat unde să doarmă, pe lângă consiliere, cursuri de reabilitare socială şi asistenţă medicală.