„Nu au lipsit obstacolele – afirmă Papa, aducând aminte de durerea și tristețea în care se zbătea Biserica Română Unită - care au vrut să te împiedice să înaintezi spre sfântul tău țel. În schimb, sufletul tău niciodată nu s-a clătinat, ci dimpotrivă, cu îndrăzneală, ai înaintat pe calea cea dreaptă până când, cu ajutorul lui Dumnezeu, ai primit cu bucurie darul preoției pe data de 19 Decembrie anul 1964.”
Sfântul Părinte îi mulţumeşte, totodată, Preafericirii Sale pentru că în tot acest timp a continuat să se ocupe cu multă dăruire de grija spirituală a sufletelor, motiv pentru care în anul 1990, Sfântul Ioan Paul al II-lea l-a numit Întâistătător al eparhiei de Maramureș. Patru ani mai târziu, a fost numit Arhiepiscop și Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, Biserică căreia Papa Benedict al XVI-lea i-a atribuit în anul 2005 un grad mai înalt, astfel încât Mitropolitului Lucian i s-a încredințat titlul de Arhiepiscop Major. În anul 2012, pentru meritele sale în Biserică, Arhiepiscopul Lucian Mureşan a fost creat Cardinal.
La final, Papa Francisc aduce mulţumiri lui Dumnezeu şi-i acordă binecuvântarea sa apostolică: “Cristos, Păstorul cel Veșnic, prin mijlocirea Preamăritei Pururea Fecioarei Maria, să te copleșească cu toate darurile cerești și cu toată bogăția harurilor Sale.”
Venerabilului Nostru Frate Lucian
Cardinal Mureșan Arhiepiscop Major al Arhidiecezei Mitropolitane de Făgăraș și Alba Iulia - România
Întrucât celebrezi 50 de ani de când ai primit harul preoției, îți scriem cu bucurie, Venerabile Frate al Nostru, această scrisoare pentru a-ți adresa cele mai alese urări, și de asemenea să îți manifestăm spiritul nostru frățesc. Cu adevărat, cu prilejul acestui eveniment solemn din viața ta, considerăm a fi o ocazie foarte favorabilă să îți manifestăm gratitudinea noastră pentru jertfa depusă în aceste timpuri, dedicată într-un mod activ față de grija sufletelor, împletită cu slujirea Scaunului lui Petru. Fiindcă preotul urmează exemplul dat de Dumnezeiescul Învățător, Cel care „a venit în lume nu ca sa fie slujit ci ca să slujească” (Mt 20,28), tu manifești sârguința ca prin Botez să îi introduci pe oameni în Poporul lui Dumnezeu, prin Taina Spovedaniei să îi împaci pe cei păcătoși cu Dumnezeu și cu Biserica, prin Taina Euharistiei să oferi Tatălui Atotputernic pâinea cea neprihănită, așa cum Mântuitorul Nostru a poruncit la Cina cea de Taină și a transmis Apostolilor ca amintirea Sa să fie celebrată în veci.
Într-adevăr, nu trebuie să uităm durerea și tristețea în care se zbătea Biserica fiind asuprită în patria ta, astfel încât ai fost nevoit să dai amânare studiilor sacre și preoției, lucru care aproape te-a adus la pierderea speranței. Din fericire, în anul 1960 ai fost trimis la Alba Iulia ca să îți pregătești sufletul spre primirea preoției. Nu au lipsit obstacolele care au vrut să te împiedice să înaintezi cu ușurință spre sfântul tău țel. În schimb, sufletul tău niciodată nu s-a clătinat, ci dimpotrivă cu o adevărată îndrăzneală, ai înaintat pe calea cea dreaptă până când, cu ajutorul lui Dumnezeu, ai primit cu bucurie darul preoției pe data de 19 Decembrie anul 1964.
Mai apoi, după ce ți s-au încredințat mai multe slujiri, ai continuat să te ocupi cu multă dăruire de grija spirituală a sufletelor. În anul 1990, Sfântul Ioan Paul al II-lea te-a numit Întâistătător al diecezei Maramureșului, iar patru ani mai târziu, Arhiepiscop și Mitropolit al Bisericii de Făgăraș și Alba Iulia, Biserică căreia, Benedict al XVI-lea, Predecesorul nostru, i-a atribuit în anul 2005 un grad mai înalt, astfel încât ție ți s-a încredințat titlul de Arhiepiscop Major. Totodată, Predecesorul Nostru, în anul 2012, te-a numit în Colegiul Părinților Cardinali, pentru meritele tale în Biserică precum și pentru dragostea față de turma ta pe care ai nutrit-o în mod permanent.
Așadar, Venerabile Frate al Nostru, pe cât de memorabilă este această zi a vieții tale, pe atât este de potrivit ca multe laude să fie aduse Providenței prin aceste cuvinte: „bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta; cânta-voi Domnului, Celui ce mi-a făcut bine şi voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt” (Ps 13, 6). Cristos, Păstorul cel Veșnic, prin mijlocirea Preamăritei Pururea Fecioarei Maria, să te copleșească cu toate darurile cerești și cu toată bogăția harurilor Sale. Această binecuvântare pe care o dăruim ție întru Domnul, o împărtășim, Venerabile Frate al Nostru, în virtutea profundei Noastre iubiri Apostolice de mijlocire, tuturor celor care colaborează cu tine, tuturor membrilor familiei, prietenilor și celor dragi. Emis în cetatea Vaticanului, ziua 19 Noiembrie, anul 2014, al doilea al Pontificatului nostru. Francisc
