România, exemplu în presa franceză despre neputința Europei în fața Rusiei. „Hibrid înseamnă că nu vom face nimic”

Sabotajul de lângă fabrica de armament Carfil Brașov, anchetele privind posibile atacuri asupra infrastructurii critice și incidentele cu drone din apropierea spațiului NATO sunt printre exemplele care readuc în atenție vulnerabilitățile de securitate ale Europei. România apare în centrul unei analize publicate de cotidianul francez Le Monde, care examinează modul în care statele europene gestionează operațiunile atribuite Rusiei și riscul ca acestea să nu primească un răspuns suficient de ferm.

Materialul, semnat de Olivier Faye, pornește de la un caz investigat în Germania. Parchetul din München a anunțat arestarea preventivă a doi cetățeni belaruși, suspectați că pregăteau acțiuni de sabotaj împotriva unor obiective de infrastructură critică din zona Nürnberg.

Potrivit publicației franceze, cei doi erau căutați și pentru presupusa implicare în incendiul izbucnit în luna septembrie în apropierea unei fabrici de armament din România.

În cazul incidentului de la Brașov, Serviciul Român de Informații a anunțat identificarea unei rețele de sabotaj coordonate din Federația Rusă, despre care susține că ar fi fost implicată în incendiul din 14 septembrie, produs pe platforma industrială din apropierea fabricii Carfil. Separat, DIICOT desfășoară cercetări care îi vizează pe trei cetățeni străini și a anunțat că face demersuri pentru extrădarea acestora.

Atribuirea făcută de SRI și acuzațiile aflate în cercetarea procurorilor reprezintă două componente distincte ale acestui caz.

Le Monde face referire și la declarațiile președintelui Nicușor Dan, care a indicat Rusia drept responsabilă pentru asemenea acțiuni, dar și la incidentele din octombrie, când România a doborât drone.

„Hibrid înseamnă că nu vom face nimic”. Critici la adresa reacției europene

Dincolo de identificarea și investigarea incidentelor, analiza publicației franceze pune în discuție o problemă politică majoră: folosirea tot mai frecventă a sintagmei „război hibrid” pentru a descrie operațiuni ostile care produc efecte concrete, fără ca statele vizate să stabilească întotdeauna și o reacție pe măsură.

Una dintre cele mai dure critici îi aparține lui Gabrielius Landsbergis, fost ministru de Externe al Lituaniei. Acesta consideră că termenul riscă să ofere guvernelor europene un refugiu convenabil, în spatele căruia pot amâna asumarea unor decizii ferme.

„«Hibrid» înseamnă că nu vom face nimic", a reproşat el.

Landsbergis avertizează că această etichetă poate fi folosită pentru a minimaliza inclusiv atacuri grave asupra unor obiective esențiale pentru funcționarea unui stat.

„Am construit acest termen din punct de vedere lingvistic, ceea ce ne-a permis să ne ascundem în spatele lui: «Este hibrid, nu e nimic». Dacă Rusia bombardează o centrală electrică lituaniană, un aeroport sau chiar o școală, mă tem că acest lucru va fi calificat drept «hibrid», pentru a evita discutarea unui răspuns serios", a afirmat Landsbergis, potrivit Le Monde.

Avertismentul său readuce în discuție limita dintre incidentele care pot fi încadrate într-o zonă de ambiguitate și acțiunile care ar trebui să determine o schimbare a răspunsului european. Miza nu este doar terminologia folosită de oficiali, ci și consecințele politice și strategice ale acesteia.

De ce termenul „război hibrid” este contestat de experții în securitate

Noțiunea de război hibrid acoperă o gamă largă de instrumente prin care un stat poate exercita presiuni asupra altuia fără să recurgă neapărat la o confruntare militară directă. Printre acestea se numără sabotajele, atacurile cibernetice, campaniile de dezinformare, operațiunile clandestine și presiunile economice.

Tocmai amploarea acestei definiții a generat însă critici în rândul unor specialiști. Jean-Baptiste Jeangène Vilmer, fost director al Institutului de Cercetare Strategică al Școlii Militare din Franța, atrage atenția asupra caracterului prea general al expresiei.

Acestuia i se reproșează că este „prea vagă, prea largă", devenind un „sac comod" în care pot fi încadrate aproape toate formele de confruntare.

Există însă și o perspectivă diferită asupra modului în care trebuie descrise acțiunile Moscovei. Folosirea cuvântului „război” pentru operațiunile clandestine desfășurate pe teritoriul european poate estompa diferența dintre acestea și conflictul militar deschis din Ucraina.

Élie Tenenbaum, directorul Centrului de Studii de Securitate al Institutului Francez de Relații Internaționale, consideră că această distincție trebuie păstrată.

„Există o confruntare strategică cu Rusia, dar ceea ce face Rusia nu este război: ea desfășoară acțiuni clandestine", explică Élie Tenenbaum.

Potrivit specialistului, numeroasele operațiuni îndreptate împotriva statelor europene au ca obiectiv contracararea sprijinului pe care acestea îl oferă Ucrainei.

Ce măsuri au luat europenii împotriva operațiunilor rusești

Analiza Le Monde nu prezintă statele europene drept actori lipsiți de reacție în fața acestor amenințări. În ultimii ani, guvernele au folosit mai multe instrumente pentru a răspunde acțiunilor atribuite Moscovei.

Printre măsurile adoptate se numără expulzarea unor diplomați, introducerea de sancțiuni economice, intensificarea controalelor asupra navelor care fac parte din flota-fantomă rusă și acțiuni menite să limiteze operațiunile de influențare a opiniei publice.

Întrebarea ridicată de publicația franceză este însă dacă toate aceste demersuri produc suficiente costuri pentru cei responsabili și dacă pot descuraja repetarea unor asemenea incidente.

Un raport al Centrului European de Excelență pentru Contracararea Amenințărilor Hibride, citat de Le Monde, descrie strategia Rusiei drept o încercare de a suprasolicita sistemele de securitate ale statelor europene.

Potrivit documentului, Moscova urmărește „să satureze ecosistemul european de securitate". În acest context, raportul subliniază necesitatea unui răspuns rapid, capabil să impună un cost adversarului.

Identificarea autorilor, una dintre cele mai mari dificultăți pentru Europa

O altă problemă majoră evidențiată în analiză este stabilirea responsabilității pentru fiecare incident. Chiar și atunci când există suspiciuni privind implicarea unor structuri sau persoane aflate în legătură cu Rusia, guvernele au nevoie de dovezi solide pentru a putea atribui public operațiunile autorităților de la Moscova.

În lipsa unor probe concludente, devine mai dificilă justificarea unei reacții oficiale și alegerea măsurilor care ar trebui aplicate împotriva celor responsabili.

Teija Tiilikainen, directoarea Centrului European de Excelență pentru Contracararea Amenințărilor Hibride, avertizează că metodele folosite de Rusia în această confruntare devin tot mai periculoase.

„Rusia folosește tot mai multe mijloace letale în această confruntare", avertizează Teija Tiilikainen.

Specialista consideră că statele europene trebuie să depună eforturi suplimentare pentru a identifica și a face publice responsabilitățile în cazul acestor operațiuni, astfel încât să poată reacționa în consecință.

„De aceea este important ca, de partea noastră, să identificăm și să indicăm cât mai des posibil responsabilii acestor acte, pentru a putea răspunde", explică aceasta.

În acest context, incendiul de lângă fabrica de armament Carfil Brașov și ancheta privind persoanele suspectate de implicare în operațiuni de sabotaj arată de ce România a ajuns în centrul dezbaterii europene despre securitate. Stabilirea autorilor, documentarea conexiunilor dintre diferitele operațiuni și identificarea unui răspuns care să descurajeze noi atacuri reprezintă provocări majore pentru statele vizate.