Pedeapsa capitală în lume. Metode de execuție primite de condamnați

În Statele Unite, deținuții executați astfel sunt, mai întâi, imobilizați pe o targă. Apoi două perfuzii, una folosită pentru a aplica pedeapsa și una de rezervă, sunt introduse în venele condamnatului, dezinfectate, în prealabil, cu alcool. Instrumentele medicale utilizate sunt sterilizate, fapt care a ridicat numeroase semne de întrebare, dat fiind scopul procedurii. Autoritățile dau trei explicații pentru această practică: în primul rând, acele sunt, oricum, sterilizate din fabrică, în al doilea rând, ar fi periculos pentru personalul închisorii să lucreze cu echipamente care nu sunt dezinfectate și în al treilea rând, execuția poate fi amânată după introducerea perfuziilor, iar o eventuală îmbolnăvire a deținutului ar duce la procese împotriva statului.

Americanii folosesc o combinație de trei substanțe pentru a duce procedura la bun sfârșit: mai întâi un sedativ, de regulă un barbituric, apoi pancuroniu bromură, un medicament care paralizează mușchii și, în final, o substanță care oprește inima, de obicei clorură de potasiu.

Electrocutarea

Aplicată, de obicei, prin intermediul scaunului electric, această metodă de execuție a fost introdusă inițial în New York, ca o alternativă la spânzurare. Aparatul a fost inventat de angajați ai lui Thomas Edison, în 1889 și prima persoană omorâtă astfel a fost William Kemmler, un an mai târziu.

Condamnații executați astfel sunt legați de un scaun conectat la o sursă de curent electric. Apoi, o serie de electrozi sunt fixați la cap și la picioare pentru a realiza un circuit închis. De regulă, între corp și electrozi sunt puși bureți cu soluție salină, pentru a mări conductivitatea. Voltajul și numărul de șocuri aplicate diferă de la stat la stat, dar, de cele mai multe ori, călăul folosește mai multe șocuri pentru a se asigura că deținutul și-a pierdut viața. În general, se evită aplicarea unui singur șoc, mai lung, pentru că electricitatea arde pielea deținuților. Nu se știe dacă persoanele executate astfel își pierd cunoștința după primul șoc sau sunt paralizate de curentul electric și nu pot reacționa. Uneori, mișcările mușchilor sunt atât de violente încât condamnații își rup oasele.

Camera de gazare

Această metodă de execuție a fost inventată tot în Statele Unite, ca o procedură mai umană de a ucide deținuții decât spânzurarea sau plutonul de execuție. Inițial, s-a propus umplerea celulei condamnatului în cauză cu gaz, în timp ce acesta doarme, dar celulele închisorilor nu sunt închise ermetic și procedura ar fi fost sortită eșecului. Prima persoană executată în acest fel a fost Gee Jon, în 1924.

Deși au existat cazuri în care s-a folosit dioxid de carbon sau monoxid de carbon pentru a duce procedura la bun sfârșit, de regulă se utilizează cianura de hidrogen. Deținuții uciși astfel sunt imobilizați într-o cameră construită special, pe un scaun sub care călăul plasează câteva granule de cianură de potasiu. Camera este apoi sigilată și granulele sunt amestecate cu acid sulfuric, introdus printr-o serie de tuburi. Reacția chimică eliberează cianură de hidrogen, care este letală. Deținuții sunt conștienți în timpul procedurii, iar moartea se produce prin asfixiere, așa că metoda este neplăcută și pentru condamnați și pentru cei care privesc. Camera este apoi neutralizată cu amoniac anhidru înainte să fie deschisă, iar gardienii poartă măști de gaze pentru siguranță.

 Spânzurătoarea

Metoda principală de execuție până la sfârșitul secolului al XIX-lea, spânzurarea deținuților este din ce în ce mai puțin utilizată în prezent. În Statele Unite se mai practică doar în Washington, Delaware și New Hampshire, deși toate aceste state au ca metodă principală de execuție injecția letală.

Prizonierii uciși astfel sunt așezați deasupra unei trape și li se fixează un ștreang în jurul gâtului. Trapa este apoi deschisă și condamnatul cade de la o înălțime de aproximativ doi metri. Moartea survine aproape instantaneu, prin ruperea gâtului, dar au existat numeroase cazuri în care deținuții au fost decapitați de funie sau nu au murit pe loc, rămânând în viață până la sufocare.

Decapitarea

Această formă de execuție a fost utilizată timp de mii de ani, dar, în prezent, nu mai este legală decât în patru state, Yemen, Iran, Qatar și Arabia Saudită. Totuși, doar Arabia Saudită continuă să o aplice, în celelalte trei țări metoda fiind permisă de lege, dar nefolosită de autorități.

De obicei, execuțiile prin decapitare au loc în fața moscheilor, în public, vinerea, după rugăciune. Infracțiuni ca violul, crima, apostazia (renunțarea publică la religie sau renegarea acesteia), jaful armat sau traficul și consumul repetat de droguri sunt pedepsite în acest mod. În 2007, autoritățile au decapitat patru bărbați din Sri Lanka, condamnați pentru jaf armat, și le-au expus cadavrele în public pentru a da un exemplu.